A venit toamna
Acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac, sau, mai bine
Cu umbra ta

... poate nu foarte potrivit pentru primavara care se apropie, dar cu siguranta foarte potrivit pentru nevoia noastra de muzica buna. Nicu Alifantis, un poet-muzician care a debutat in 1973 și care n-a încetat niciodată să trăiască în muzica pe care o cântă.
Backstage București 12 februarie 2004. După mai bine de 30 de ani de la debut, Nicu Alifantis concertează la BackStage. Un club care încearcă acum să ajungă înapoi în inimile iubitorilor de muzică și care în seara aceasta a reușit. Nicu Alifantis si formația Zan au reușit să ne țină țintuiți pe scaun două ore magice, cu excepția momentelor în care ne-am ridicat în picioare să aplaudăm.
Piese foarte cunoscute și piese pe care nu-mi aduc aminte să le mai fi auzit asortate cu piese arhi-cunoscute în orchestrații noi și îndrăznețe, cu ritmuri și accente variind de la slow-rumba până la tehno. Însă în spate, aceași linie cunoscută și aceași voce de neconfundat.

Ma tem ca n-am sa te mai vad uneori
Ca au sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori
Ca tu ai sa te-ascunzi intr-un ochi strain
Si el o sa se-nchida cu-o frunza de pelin

Nicu Alifantis și Zan este un grup de proiecte fondat in 1995 și care are următoarea componență:

Nicu Alifantis - voce, chitară acustică, cobză, acordeon
Virgil Popescu - bass, voce
Sorin Voinea - keyboards, voce
Razvan Mirica - chitară electrică și acustică, sitar, mandolină, voce
Relu Bitulescu - percuție
Nicolae Trăistaru - tehnic
Cred că am uitat un percuționist însă promit să corectez cât de curând această greșeală.

Îmi pare rău că nu am reușit să înregistrez câteva secunde din concert și să vă ofer aici și un fragment audio-video însă promit să fac acest lucru pentru concertul de sâmbătă din Piranha, concert în care voi merge să îl ascult pe un vechi prieten care este acum percuționist într-o trupă de latino.

Revenind la Backstage, un moment deosebit al serii a fost invitația pe care Nicu Alifantis i-a făcut-o domnului regizor Alexandru Tocilescu, pe care Nicu îl numește cu prietenie "Toca" și care este descoperitorul artistului Nicu Alifantis: "un tip cu părul mare și creț și cu o problemă serioasă a tenului". Cu un umor fin și în același timp agresiv, "Toca" a făcut o pledoarie mai puțin obișnuită pentru cultură, literatură și arte. Un discurs inspirat și inspirant pe care mi-ar face plăcere să îl aud cât mai des în conjuncturi mai mult sau mai puțin asemănătoare. Veți vedea într-un articol viitor și influența pe care discursul domnului Alexandru Tocilescu a avut-o asupra mea.

Si-atunci m-apropii de pietre si tac
Iau cuvintele si le inec in mare
Suier luna si-o rasar si-o prefac
Intr-o dragoste mare