poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2578 .



Ad Libitum & Voces cântă Octetul pentru coarde op. 7 de George Enescu
articol [ Cultura ]
Un concert extraordinar la Ingolstadt/Bavaria

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Delagiarmata ]

2006-09-29  |     | 



Konzertverein Ingolstadt (Asociația de Concerte Ingolstadt) organizează de 89 de ani concerte cu ansambluri și soliști de renume mondial. Sezonul 2006/2007 a început cu multe accente românești. Numai cu o zi după ce s-a dat la Bruxelles aviz favorabil pentru intrarea României în Uniunea Europeană s-au prezentat pe scena de concerte a teatrului din Ingolstadt două cvartete de coarde din România, Ad Libitum din Iași și Voces din București, împreună cu pianistul român Eduard Stan, născut în anul 1967 la Brașov și trăind azi la Lübeck în Germania.

Cu Cvartetul pentru coarde în do-major de Wolfgang Amadeus Mozart (1756 - 1791) formația camerală din Iași a deschis concertul. Deja după primele acorduri spectatorii și-au dat seama că cei patru muzicieni cântă cu un devotament deosebit. Dinamica interpretării lor a fost de-a dreptul remarcabilă. Adrian Berescu (vioară), Șerban Mereuță (vioară), Bogdan Bisoc (violă) și Filip Papa (violoncel) au reușit să combine respectul față de autenticitatea partiturii cu o voie bună de muzicant de divertisment, fără a crea însă nici un moment impresia de abordare superficială a operei mozartiene. Tehnica lor impecabilă și simțul deosebit pentru ritmurile dansante, mai ales în părțile Alegro și Presto, a înleznit o redare cât se poate de agreabilă a compoziției lui Mozart. Partea de mijloc, Andante, a fost caracterizat de un lirism pudic, interpretarea celor patru muzicieni lăsând să se recunoască marea lor capacitate de a combina virtuozitate cu emoționalitate. Aplauzele publicului au demonstrat că o interpretare la un nivel artistic ridicat nu-i obosește pe melomanii germani nici în anul sărbătoririi a celei de a 250-ea zi de naștere a lui Mozart, an în care piesele lui stau pe toate programele de concerte din sfera geografică a culturii germane.

Multe concerte sunt consacrate anul acesta și unui alt mare compozitor. Înainte cu 100 de ani, la 25 septembrie 1906 s-a născut Dmitri Șostacovici. Cvintetul lui pentru pian op. 57 era a doua piesă din program. Eduart Stan la pian a fost acompaniat de cvartetul de coarde Voces. Și asta e acum, da, o remarcă falsă, fiindcă pe scenă luaseră loc cinci muzicieni cu calități solistice, calități pe care aveau ocazia să le demonstreze convingător, pe lângă cele de acompaniament, în Cvintetul lui Șostacovici. Bujor Prelipcean (vioară), Anton Diaconu (vioară), Constantin Stanciu (violă) și Dan Prelipcean (violoncel) au realizat împreună cu pianistul Eduard Stan o demonstrație muzicală care merită fără nici o șovăială calificativul „desăvârșită”. După ce ultimul acord al Preludiului (prima din cinci părți ale piesei) s-a stins printr-un diminuendo ca o șoaptă aveai impresia că toată sala încetase să mai răsufle. Atenția încordată a auditoriului urma să rămână vie până la finalul piesei. Bineînțeles că un merit deosebit i-a revenit lui Eduard Stan. Felul în care pianistul a abordat interpretarea acestui cvintet arată spre o înțelegere adâncă al sufletului maltratat al celui mai mare compzitor „sovietic” – căruia unii îi reproșează și azi o atitudine oportunistă față de regimul stalinist. Ritmul stacat din Intermezzo, într-un forte înspăimântător al pianului, realizat doar cu mâna stângă, amintește pe de o parte de un marș funebru, dar și de o voce revoltată. Pe toată lungimea piesei se putea simți și admira coeziunea perfectă între Eduard Stan la pian și cei patru muzicieni care concertează împreună de 33 de ani.

Oare se poate realiza în acest concert o creștere valorică a interpretării muzicale și a valorii compozitorice? Această întrebare și-au pus mulți melomani în pauza concertului, după ce audiaseră interpretări deosebite a două piese de concert, scrise de compozitori foarte prezenți la ora actuală în sălile de concerte din Germania. Doar era anunțată în program o piesă care probabil n-a răsunat niciodată pe aceste meleaguri dunărene: Octetul pentru coarde op. 7 de George Enescu (1881 – 1855) – 125 de ani de la nașterea lui.
Cele două cvartete de coarde s-au unit și au dat un răspuns concludent la întrebarea formulată pe drept în pauza concertului. Octetul lui Enescu începe unisono cu o temă melodică care după circa un minut este etajat de aceeași melodie, născându-se un fel de canon care se dezvoltă mai departe peste trei octave și mai multe salturi de intervale. Efectul obținut este impresionant. Această compoziție, construită pe patru părți cu denumirile Très modéré, Très fougueux, Lentement și Moins vite, animé – mouvement de valse bien rythmée, cere de la spectatori o concentrare maximă. Muzică grea, întradevăr. Tema de început se trage ca o panglică necontenit fluturândă prin toată piesa, fără a fi însă mereu dominantă. Câteodată este foarte greu de recunoscută într-o învălmășeală de sunete care se dezvoltă mereu și mereu din diferite momente ale temei principale. Și când nimeni nu mai crede într-o stăvălire a firii muzicale dezlănțuite, măsura de ¾ indică drumul înapoi spre ape mai limpezi. Și întradevări, compoziția eminesciană sfârșește cu o melodie purtată, asemănătoare unui imn. Uitate sunt haosul de sunete, exaltările contrapunctice și extravaganțele ritmice, lupta eternă între binele și răul scurge într-o liniște binefăcătoare. Aplauzele îndelungate și câte o floare pentru fiecare muzician au arătat că publicul a fost pe deplin conștient de complexitatea muzicii auzite, chiar dacă nu i-a adus aceleași sentimente de ușurare sufletească, pe care poate să le provoace lumea melodică a unui Mozart. Nu chiar unisono, dar foarte asemănătoare au fost părerile spectatorilor după concert și chiar a recenziei destul de pozitivă din ziarul local: o astfel de interpretare, fără o programatică clară, trăind din metafore muzicale, necesită interpreți de excepție, înzestrați cu o muzicalitate ieșită din comun și tocmai astfel de muzicieni au realizat acest concert pe scena de concerte a teatrului din Ingolstadt.

O impresie adâncă au lăsat îndeosebi lirismul sunetelor de coarde. Au fost momente când aveai impresia că auzi un flaut melancolic sau chiar o harpă. Auditoriul (foarte numeros) a fost martor la interpretări muzicale care ceri o virtuozitate deosebită și o capacitate artistică de a se transpune în esența operelor.

Înaintea acestui concert extraordinar a avut loc în sala de conferință a teatrului o prezentare informativă. Muzicologul Jörg Handstein a vorbit cu pianistul Eduard Stan. Întrebat de noțiunea „suflet românesc”, cunoscută și pe aceste meleaguri, Stan a răspuns că cine vine din România are o altfel de înțelegere pentru anumite probleme. Și despre Enescu: „Chiar dacă nu eram român, pentru mine Enescu este unul din cele mai fascinante personalități ale secolului XX.”

În continuare muzicologul german l-a prezentat pe Enescu ca un compozitor subapreciat, compozițiile căruia au dispărut oarecum după cele două rapsodii românești, mult cântate și în Germania. A remarcat faptul că românul avea o memorie fenomenală, absolut ieșită din comun. Astfel se explică dispariția unori compoziții eminesciene ca Sonata a 2-a pentru pian. Nimeni nu mai poate s-o interpreteze, fiindcă Enescu nu o notase niciodată. Despre Octetul pentru coarde op. 7 Jörg Handstein a spus că s-ar caracteriza printr-o „polifonie încâlcită”.

În concluzie se poate spune că această seară de concert la Ingolstadt în Bavaria a fost o seară bună, chiar foarte bună pentru arta muzicală românească.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!