poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 232 .



​Despre momentul în care încui ușa după mega sutra, iar fierbătorul de cafea declanșează audio-bookul, citit de Irina Margareta Nistor
articol [ ]
mindgames cu mega sutra de Leonard Ancuța

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [BogdanGeana ]

2023-03-17  |     | 



6414313f871d4.png

White: I don't know. The Germans contributed a great deal to civilization. (Pause) Before Hitler.

Black: And then they contributed Hitler

(Cormac McCarthy – Sunset Limited)


I saw the best minds of my generation destroyed by madness, starving hysterical naked,

dragging themselves through the negro streets at dawn looking for an angry fix...

așa începe Howl-ul lui Ginsberg.

Și așa începe mega sutra, poemul lui Leonard Ancuța, megapoemul lui Leonard Ancuța:

am auzit cele mai triste voci poetice ale generației mele scheunînd isteric unele către altele

către propria lor nuditate maculată de virtuți promiscue și pornisme glossy și ieftine...

Să spui că mega sutra este Howl-ul românesc este o inexactitate, dar în egală măsură și o dehermeneutizare a cărnii de pe osul acestui pseudofalanster existențialisto-poetic. Inexactitate pentru că, comparativ cu Howl, al lui Ginsberg, sau cu On the Road, de la Kerouac, megapoemul lui Leonard Ancuța este mai aproape de epitaf, epitaful luxuriant al unui trăirist constrâns locomotor la spațiul unui București cu milioane de tuneluri ascunse după uși sau porți cu nume de artiști. Nu îi clasez drept poeți, pentru că unii dintre cei cuprinși în pomelnicul din mega sutra și-au amanetat din eternitate vorbele pentru culori sau pentru forme (ex. Muri). În ceea ce privește carnea, Leonard Ancuța are formula elementară a cărnii, ce stă la baza întregii umpluturi a armăturii, micile variații, ca niște paranteze dictând în definitiv textura, o nuanță sau starea de conservare.

Formula este de cu atât mai mare succes, cu cât este de simplă și repetată obstinat, desigur, cu variabilele din dotare.

Iat-o:

Avem o constantă, vocea autorului/ povestitor: x

Avem o întâlnire reală cu un anumit autor, unde, dincolo de numele acestuia, nu are voie să lipsească o marcă distinctivă: y(1)

vorbindu-mi în spargă ca nina (cassian)

sau una povestită: z (1)

cei ce vancu-au citit în cimitir, pe khasis între avioane, pe vinicius între drepți, călători în mașina vremii, bubele mele de pe scrot;

sau am rulat versuri de fum pictate pe sticlă cenușie cu miki vieru

Deci: x + y1/ x+ z1

Avem o călătorie reală, în sweet kerouac style, o notăm cu _:

cei care și-au vomitat mințile după fiecare scriere ca apoi să-și curețe limba prin lătrat la luna căzută ca o curvă drogată în bălți de pișat, obscenă și frigidă deodată, ca o virgină moartă scufundată în visele fără sfîrșit ale pumnilor de diazepam și benzedrină și morfină plătită oral sau anal

care este obligatoriu translatată în fantastic. De fapt, ca să fiu cât mai exact, trecută într-un soi de orgiastic, în care fiecare tară a personajului (o bubă, o cută, o rană) este exhibată și supusă unei supradimensionări sub lupă, dar nu vorbim aici despre o mărire fizică, ci despre o supraexpunere hermeneutică a memoriei aferente respectivului detaliu. Aviz celor hiperpudici: aici dacă ești prea înalt dai cu fruntea în organ, dacă ești prea scund dai cu genunchiul în secreții, nu scapă nimeni. Lasciate ogni speranza, voi ch'intrate.

x + y1/ x+ z1 _

Și mai avem și o călătorie într-un altfel de orgiastic, de un estetic mult mai cazon, telegrafic, numai bun de disclaimer, o notăm cu #:

tu nora iuga, tu nina hagen a generației mele luna, pînza ce-mi acoperă ochii, ană blandiană zorile se-mput – de-atîta frumusețe

x + y1/ x+ z1 #

Evident, că fiecare astfel de formulă ar mai comporta și alte variații, meandre ale panoramicului pe care Leonard Ancuța nu și le poate reprima și care, până la urmă transformă Dante’s Inferno într-un safari de week-end, unde, singura condiție de participare este să ai la tine pastilele de cap, de inimă, sau ochelarii steampunk.

La ce bun acest epitaf, vor întreba unii dintre noi? Personal, la nimic. Avem un text atât de personal, încât singura utilitate mundană ar fi printarea acestuia, introducerea într-un borcan și alăturarea sa borcanului cu ”fut bine și apăsat la cioc”, despre care, firește, știe toată lumea că nu este decât un mulaj, originalul fiind aruncat de multicel, urmare a avansatei stare de putrefacție în care ajunsese. Și nu văd această alăturare neapărat din perspectiva lungimii, cât a informației și a metainformației care, posedată de Leonard Ancuța devine comoară, dar în egală măsură și cheie de cifru. Cheie de cifru, decorată cu bun gust de un bijutier, numai bună de purtat la gât ca un pandantiv. Avem în acest text atât rezumatul, cât și îndreptarul nopților pierdute, băute, fumate sau copulate (recunosc, repetiția pudicului co pulat mă deranjează la maxim), rezumatul generat de o memorie inițial neselectivă care, în final cedează, prăbușindu-se în genunchi și recunoscându-se înfrântă de imposiblitatea practică de a desluzi până la capăt mesajul ascuns al șaradei de-a viața:

am văzut cum în toate semnele, în cel al diavolului, al anarhiei, flower power sau în micile semne divine e un mic semn ascuns privirilor, o nouă cauză pentru care merită să ne pierdem sufletul, trupul, mințile am văzut cerul aprinzîndu-și stelele de avarie, un semn discret de dragoste pentru care nici o moarte nu mai pare atît de concretă.

Vorbim mult, livrăm maxim de informație senzorială și extrasenzorială, ne disecăm în public și vă invităm cu mic, cu mare, cu polaroid, cu microscop sau telescop, cu lupe fel de fel să ne descoperiți și să ne luminați. Să ne definiți. Și eu acum tocmai prin asta trec, și nu mă pot exprima. Dincolo sunt de babilonie, și totuși limba mi-e înnodată și zona cu soluțiile practice din creier mi-e de asemenea înțelenită. Poate ar trebui să mă declar învins:

Black: If you wanted me to help him how come you didn't give me the words? you gave em to him. what about me?

(Cormac McCarthy – Sunset Limited)

Vorbeam de un sens înainte de mega sutra și de alt sens după această lectură: ”meta sutra”. În rest, poezia există constant, ca un brand. Iar tot ce îi aparține poartă franciza: poetic.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!