După lupte... seculare, care au durat aproximativ doi ani, în editura „Semne” a apărut cartea intitulată: ”Țipătul înalt al gâștelor sălbatice”, al cărei autor se întâmplă să fiu.
Are 1270 de pagini și e tipărită în două volume.
Cuprinde întâmplări varii, anecdotică, reflecții, picanterii, politikie și alte cele. Pe scurt: viața unui om, de la momentul trezirii conștiinței de sine până hăt, către sfârșitul periplului existențial al acestuia.

Mulțumesc pe această cale sponsorului care a făcut posibilă apariția acestei scrieri și care dorește să rămână anonim.


giphy photos

Pentru a crea o impresie aproximativă despre conținutul cărții în cauză, reproduc ceea ce e scris pe prima pagină:


Fiecare ne ducem în spate propria biografie, ca pe o imaginară flașnetă cu papagal.
A unora – mai norocoasă.
A altora – marcată de evenimente bulversante, chiar dramatice – funcție de premoniția din ciocul papagalului.
ʹEi, și urmare a scenariului existențial scris pe bilet, precum și a gradului de percepție al sensibilității personale, judecăm din unghiuri diferite lumea.
A cui viziune este mai apropiată de realitate?
Există o formă de luciditate pertinentă, în măsură a ne revela un posibil adevăr?
Fie el și parțial valabil?
Fie el și judecat după criterii considerate a fi preponderent obiective, antrenate în exerciții apodictice?
Adevărul sofisticat al filozofilor?
Hm!
Cel îndelung cuantificat al savanților?
Hm!
Ori poate adevărul revelat al teologilor?
Hm!