poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4416 .



,,colivie pentru licurici și greieri”- autor Darie Lăzărescu, Editura Vocativ
articol [ Recenzie ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [minela ]

2015-06-17  |     | 






Darie Lăzărescu este profesor de limba și literatura română, absolvent al facultății de Filologie, Universitatea Al .I.Cuza; redactor la revista Alma Mater, ulterior Dialog.
A scris și a publicat poezie, proză, eseu în Cronica, Cronica Veche, Timpul, Axioma, Argeș, România Literară, Convorbiri Literare, Viața Românească; a tradus și tipărit Freud, Nietzsche, Schopenhauer, Antonin Artaud (poezie), Boris Vian și Scott Fitzgerald (nuvele). În 2014 a apărut în volumul colectiv "Desant", Editura Adenium iar în 2015 a publicat în volumul de poezie contemporană ,,CarTe diem”, Editura Vocativ. Este autorul volumelor de versuri ,,O iarbă călcată pe nervi", Editur Singur, 2014 și "Colivie pentru licurici și greieri", Editura Vocativ.

Poezia lui Darie Lăzărescu, o ecuație cu multe necunoscute, are darul de a descoperi formule noi despre viață și moarte, despre timp și malformațiile lui, despre multiplele fațete ale egoului auctorial, rezultanta fiind una de excepție - valoarea artistică. Mesajul este transmis când laborios, când dezinvolt, colocvial, o conexiune empatică ancorată emoțional la sursa existențială - energia sufletului.
,,colivie pentru licurici și greieri” este o platformă a simbolurilor, un bilanț al unei vieți cu ,,multe fapte imprevizibile”, așa cum ni se destăinuie autorul în poezia care a dat titlul cărții. Fiecare moment trăit rămâne o amintire, o piesă care dă culoare și sens vieții, fie că e vorba despre întâmplări aparent banale, cum ar fi construirea unei ,,colivii pentru licurici și greieri”, obiect ,,de care nimeni nu avea nevoie”, fie că e vorba despre ,,dorul de casa părintească”. Totul se concretizează în dorința de a trăi la intensitate maximă - ,, dar ce minune dragii mei/ ce dulce îmi părea clipa/ în întunericul acela ... / dorul de/ casa părintească - mai că-mi venea/ să iau viața și moartea de la început...”.
Din nou amintirile dau buzna în samovarul minții celui care le animă. De data asta Darie Lăzărescu flirtează cu tinerețea și farmecul ei incontestabil, reușind să transmită bucuria acelei perioade când, spune el, ” amândoi eram încă în viață/ și incredibil de tineri și proști/ încât până și niponei crizanteme/ îi era rușine să înflorească ”, o perioadă în care fotografiile vechi păreau ,,niște moaște de sfinți ortodocși” iar cei doi tineri mușcau hămesiți din ,,inimioare de turtă dulce carbonizate” privind spre ,,ușa dormitorului matrimonial/ unde părinții plănuiau alți urmași/... alte alunecări/ către moarte”. ((Uneori mâna mea caută o fotografie)
Viața este un spectacol unde ar trebui să intrăm ,,în vârful picioarelor” și să observăm realitatea, chiar dacă ea are tăișul otrăvit al spadei lui Laertes. Pornind de la această idee Darie Lăzărescu ne invită să intrăm ,,tiptil în inima” lui și să asistăm la spectacolul ,,cu toate biletele vândute/ cu toate ușile închise”. Indiferent de tragic, de situațiile diverse generate de conflicte, spectacolul rămâne spectacol iar viața și moartea merită aplauze. (Spectacol)
Ars poetica are un timbru special în viziunea poetului Darie Lăzărescu. Astfel, în creația ,,Există rigole”, ,,poezia se scurge/ precum sângele mielului pascal/ biete cuvinte îngăimate/ ca la oracolul din Delphy/ câteva vorbe tulburi-/alea jacta vae victis/ pentru care mi-am pierdut umbra/ ca Peter Schlemihl/... dar uite că există rigole/ în care se scurge/ o bună parte/ din poezia ratată a lumii -/ o aud cum respiră/ înfricoșată/ ca plămânul/ unui înecat”. O altă percepție despre arta poetică descoperim în creația ,,Poezia”, aflată și pe coperta 4 a volumului. Este interesantă asocierea dintre florăreasă și esențializarea conceptului de artă cu tot ce implică ea - însăși viața - ,,așa arată ea/ sărmana/ ca o florăreasă/ vânzând buchete de imortele/ nefardată/ tunsă chilug/ ca la Dachau/ cu cearcăne sângerii-/ pentru că a fost trezită brutal/ din somnul rațiunii/ de niște împușcături/ la colț de stradă”.
Relația tacită dintre tată și fiu, indiferent că este vorba despre autor-fiu și tatăl său ori autor-tată și fiul acestuia, poartă amprentă personală. Seria de trei poeme ,,Fiule” este o confesiune emoționantă despre apropierea a două suflete singure, neînțelese, care au în comun ,,iarba verde de acasă”, acea moștenire a generațiilor anterioare pe care au obligația de a o duce mai departe, indiferent de obstacole - ,,fiule/ mă mir cum ai putut crește așa frumos/ din osul meu cel mai amar-/ tu care duhnești ca și mine/ a singurătate și moarte/”(Fiule 2); ,,Dai și tu pe la mine o dată pe an/ să mă anunți că iarba verde de-acasă/ încă trăiește sub neaua de mai an/ sau poate/ spui tu/ chiar a murit/ și a înviat ca o muiere parșivă/ care și-n somn se plimbă cu altul de mână/ învie și nu anunță pe nimeni-/ mai întâi pe pieptul părinților/ mai apoi prin scorburi fosforescente/ pe marginea cărărilor...”(Fiule 3)
,,Eboșe/ bruioane”, un discurs lirico-narativ dedicat tatălui, întregește tabloul-model, patern. Amintirea celui ce-a ,, fost un luptător de duzină/ îmbrăcat în pielea durerii/ scriitor de răvașe de dragoste/ cititor de cărți/ băutor vajnic de absint/ iubitor de carne tânără/ bocitor pe morminte străvechi/...” rămâne sfântă în mintea fiului reîntors, plecat doar,,până la sfârșitul vieții”. Emoționantă este scena în care își dă seama de schimbare și de faptul că sfârșitul tatălui său este aproape - ,,și-a aprins țigara/ a tras adânc fumul în piept/ timp în care mă tot fixa/ ca și cum i-ar fi fost greu/ să-mi spună adio/ apoi s-a strecurat la loc oftând/ adică prin vârful degetelor mele/ prin fisura crispată a buzelor -/ prin colțul ochilor/ care fără niciun motiv serios/ au simțit nevoia să plângă”.
Unele idei recurente reprezintă structura de bază a acestui ansamblu de noeme filosofice care îmbracă haina realității, o adaptare modernă a homo faber care-și construiește singur uneltele necesare pentru a reda sentimente, trăiri, într-o manieră originală, specifică omului obișnuit să-și petreacă multă vreme în bibliotecă, delectându-se cu scrierile lui Freud, Nietzsche, Schopenhauer. Darie Lăzărescu este adeptul unui nihilism activ, independent de structurile obișnuite practicate în lirica actuală.

Volumul de versuri ,,colivie pentru licurici și greieri”, publicat la Editura Vocativ, 2015, este un laborator în care descoperi elemente noi despre universul liric, un construct livresc socio-emoțional, filosofic, gnomic, un concept rafinat despre viața fără de moarte, așa cum reiese din poezia ,,Blague”, în care Darie Lăzărescu ia în serios nemurirea – poezia: ,, Doamnă/ poezia nu e/ o trusă de machiaj-/ nu îți adâncește privirea/ nu te face mai suplă/ nu scade trei numere/ la pantof-/ însă îți poate amâna/ dispariția definitivă/ cel puțin deocamdată/ frumoasa mea”.

Lectură plăcută!





 photo 10906063_811184328964255_1967961869265063714_n_zps5ldnpsos.jpg



.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!