| + monolog în schimb prelungit | Vasile Munteanu [02.Jan.05 06:26] |
| Sinceritatea față de sine transferă semnificațiile realității în sfera vieții sufletești, obținându-se o substanță corosivă, rezultată din "desființarea" limitelor dintre biologic și psihologic, dintre "a fi" și "a dori". Prin urmare, orice cuvânt este o rostire "dintr-o suflare", moment unic și irepetabil al furtunii interioare care, astfel, se autoreglează, "clasificându-se în întrebări și răspunsuri", deși cele mai mult sunt întrebări fără răspuns, dar, în egală măsură, răspunsul unori întrebări nepuse, numai intuite, "simțite" și închise în subconștient. Poiloghia devine, în acest context, stil. Ea capătă valențele delirului erotic sau, mai puternic, ale instinctului de conservare. A vorbi, a își vorbi devine o necesitate a relației cu sine. Somnul ("Dormi? Dorm") subconștientului ar deveni somnul inconștientului. Somn ușor, Nia. Cu drag, | |
| = . | Vasile Munteanu [02.Jan.05 06:46] |
| îmi cer scuze, este vorba, evident, despre "Poliloghia... ". M-a luat și pe mine "polilogosul" pe dinainte :). | |
| = O cămașă jucată la zaruri ?! | ioan peia [02.Oct.05 19:06] |
| Și, totuși, dragoste! Orice atribut, indiferent de semnificațiile lui, definește o realitate. Există, deci...ființează. Numai divinitatea este inatributivă. Despre care nu putem afirma, fiind tanscendență, că există. În rest, totul e relație. Mai mult sau mai puțin acceptată, mai mult sau mai puțin întreținută. Dar, oricum, preferabilă vidului inform și degradant. Iar dacă dragostea presupune atâtea calificative, înseamnă că bogăția ei relațională poate umple orice dezechilibru, temporar manifest. Altfel spus, "dorul geografic" nu are limite. Și nici reticențe speculative care să o poziționeze în zona plictisului existențial. Un atribut pentru fiecare - iată deviza salvatoare ! Un dor "luat prin surprindere"...ar merge? | |
| + știu acum știu | Florian Silisteanu [02.Jan.05 16:52] |
| De juma de an trecut de juma de ceas cu păsări caut să găsesc cuvinte potrivite Încă tare greu mă descurc Dar închid ochii și văd încetul cu încetul ÎNCETINITORUL prins în cămașa de forță Acum chiar sunt timid Știi doar NUMAI tu știi asta cum doar Uneori sunt Așa cum ți-am spus azi de două ori se întîmplă Acum pentru ca cel de trei să nu se arate fiindcă amintirile dor uneori mă las așa cum ai fi vrut Sunt emoționat de povestea acestui poem zic eu ești melancolică. vino mai aproape iar? iar? știu ce caut. ascult țipătul gâștelor sălbatice sunt aici | |
| = imblanzitoarea de lei | Stamate Palnie [02.Jan.05 17:56] |
| Nu-mi sta in fire sa aplaud la scena deschisa acum nu am ce sa mai tac vezi ce ai facut mi-ai luat tot sangele stau ca un prost pe un semn de intrebare ma intreb de ce am primit ochii astia cu care iata vad ultima data soarele mov izvorand din poezia ta plang ca un nebun ma auzi tu sunt un altfel de tipat nu ma mai cunosc nu ma mai recunosc am fugit gata cuvintele m-au ucis. | |
| = >. | Stamate Palnie [02.Jan.05 18:19] |
| Retrag semnul de intrebare era deja adjudecat imi cer mii de scuze portile cerului s-au dizolvat pentru ultima data in casa binelui suflete vroiam sa zic altceva stii foarte bine ca o poveste nu se termina decat cand personajele ies din coperti si te invita la un pahar de tacere. Am iesit tu am iesit afara e prea trist aici. | |
| = La multi ani! | Lucia Popescu [02.Jan.05 23:49] |
| Bineinteles ca asa se scrie despre dragoste... Am scris ceva la "personale", si pentru ca tot eram acolo te-am vazut pe tine si am dat buzna... ASA! Nu la suparare, fara sa gandesc, asa cum am scris eu... Oricum nu as fi reusit asa ca tine. Este chiar asa cum ai spus, dar exista... Si "doruri in dezordine"... desigur, cum altfel? Si "doruri carate in spate"...care dor..."doruri care te ranesc"... Si parca ai vrea sa uiti... si parca nu ai vrea... Te doare, dar rezisti... M-a uns la inimioara... Multumesc frumos! | |
| = deasupra de stea | Bianca Iulia Goean [03.Jan.05 01:11] |
| si ce bine ca in dragoste nu se crede, in dragoste se cade, pentru ca numai o femeie care refuza sa mai creada in dragostea nascatoare de doruri din acestea creatoare stie cel mai bine sa iubeasca. sic. este un text extraordinar, ma stradui sa-mi chem acasa durerea starnita de tine. an nou... nou an. dor. | |
| = autentic | liviu dascalu [03.Jan.05 05:20] |
| Un poem frumos. | |
| + vino-n codru la izvorul... | Tudor Negoescu [03.Jan.05 10:46] |
| Un text marcat de tragism antic și de dorință (mai ceva decît celebrul vino-n codru la izvorul...). Un text memorabil...care, dacă nu te dărîmă, oricum lasă urme adînci...cam ce simțeau sclavii cînd erau însemnați cu fierul înroșit direct pe suflet. dor un | |
| = cititi invers ! | adrian grauenfels [02.Oct.05 19:06] |
| intr-un film portughez copilul minune cinta Bach de la coada la cap , imposibil zicea profesoara de pian , o tipa cafenie din insule , dar copilul reushea performatza fugii. Cititori avizi de dragsote ,citizi invers -haosul se organizeaza mai bine cind e luat prin surprindere , cine a stabilit ca literele se pun numai de la stinga la drepata ? big mistake .... | |
| = cu multumiri | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| tuturor, va multumesc tuturor deopotriva pentru gandurile lasate aici. recunosc ca ma bucura inzecit prezenta unor prieteni dragi aici. | |
| = touche | Motoc Lavinia [03.Jan.05 18:42] |
| Da, cum ai reusit aici sa pui ordine in dorurile tale, aparent dezordonate si totusi atat de precise. Touche, spun si eu. | |
| = despre doruri n-am zis nimic | Nicoleta Tase [03.Jan.05 19:15] |
| ba da, ai zis, mai ales despre doruri ai zis... teribil monologul asta despartit de Styx in doua, refacut in vis, calatorie spre centru, in climatul intim al propriului eu unde se nasc dorurile care nu vor inceta vreodata sa ne apese si sa ne bucure totodata. | |
| = precizare | Dorina Baston [03.Jan.05 19:47] |
| Am trecut de cateva ori prin acest poem. De data asta nu m-a lasat sa plec fara sa spun ca, la fiecare citire, imi arata o noua intensitate... | |
| = o zi | cornel marginean [05.Jan.05 08:16] |
| buna dimineata, am citit comentariile din lista oprita de tine si vreau sa-ti urez o zi buna si sa -ti spun ca nu merita sa suferi din cauza oamenilor, mai ales dupa ce faci ceea ce faci cu stima | |
| = contemplatie | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Forme ale dragostei, ale dorului, da, acum inteleg... Citindu-te am avut impresia că m-a luat un vârtej de apă adâncă, am intrat prin cuvintele tale acolo, în tine, în acel cotlon nedeschis decât în vise, sau în abisuri, sau în sculpturi de Rodin, sau în fugile de Bach, în legendele nordului... Am respirat în loc de aer suflu din tine și m-am întrebat - doar știi bine acum că sunt un întrebător -, n-am putut să nu mă întreb: dacă n-ai fi putut rosti dragostea în cuvinte cum ai fi descris-o? Tablou, cânt, statuie, fotografie, colaj, oregami, ikebana, grădină...? Fiindcă toate cuvintele tale strânse - oare? - în forța "cămășii" nu fac decât să îmi nască toate formele creației... toate ce nu sunt prin cuvinte. Atât de ingenous cuvântezi. Îmi poți aduce răspuns? Uimită în noapte,contemplu Ela | |
| = Suntem doar dragoste si dor!? | Ana-Maria Balas [22.Apr.05 07:49] |
| Sfortarea unui suflet! Si, dincolo de ani, dincolo de lume, ramane tot dragostea, raman dorurile noastre ascunse. De fapt, ramanem noi, intregi, noi -in intregime-. Suntem doar dragoste si dor? Cine stie? S-ar putea... | |
| = raspunsuri | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| Ana-Maria, cum oi fi scotocit dupa prin texte:) multumesc mult. dincolo de ani, de dor, de ganduri, de intamplari, ramanem noi cu amintirile. profit de ocazie si... Lavinia, Nicoleta, Dorina, Cornel, multumesc mult, mult pentru gandurile lasate aici. mereu imi spun dupa ce citesc ce-mi lasati: sa nu uit sa raspund, sa nu uit sa raspund, sa nu uit... si uit:) eu | |