| = Copacul uitării, copacul memoriei | Monica Manolachi [02.Oct.05 19:06] |
| "Stau cu gândul pe o frunză" Crezi că frunza nu are memorie? Oho, cum altfel ar ști să crească primăvara la fel? Frumoasă ideea copacului uitării. Căutarea ta de echilibru - că tot caminas en la calle - te duce la întrebarea din final. Te lupți cu privirea temătoare pe verticală, în sus, în jos, ca și cum ai fi pe o scară. Îți dau eu o mână de ajutor: uită axa coordonatelor o clipă și caută undeva și spre orizont, pe axa absciselor, chiar dacă e plină de puncte moarte. Ele sunt moarte în aparență. Să vezi când o să infrunzească iar copacul memoriei, de fapt un alt nume pentru copacul uitarii! Vorbele nu se agață zadarnic de ecou. Este ecoul numai vertical? Numia orizontal? Nu. Istoria trebuie scrisă cumva, indiferent de poziție, agonic. Învață de la frunză, vorba unui alt poet, mai vechi. | |