| = D-le Erbiceanu, | ioan peia [02.Oct.05 19:06] |
| Dialogul atât de elevat cu domnia-voastră, însoțit de măiestrite versuri, cum sunt cele de față, îmi procură rare clipe de încântare! A vă spune cât de mult mi-a plăcut acest "Răspuns..", înseamnă a comite un truism. Armonia nu a murit și nu va muri, atâta vreme cât universul nu se va prăbuși în starea de entropie absolută. Tare dragi îmi sunt cadențele aceste, cât și știința umplerii lor cu conținuturi vibrante ! Cât privește "Balada..." mea, nu știu dacă gestul repostării ei nu va fi penalizat într-un fel sau altul...E una din poeziile la care țineam foarte mult și poate că nu ar fi meritat soarta pe care a avut-o, desigur, prin mijlocirea, oarecum precipitată, a mâinii mele...Dar dacă această evocare lirică a marelui poet, Esenin, v-a stârnit și domniei-voastre condeiul întru nobilă dăltuire, atunci răul e pe jumătate îndreptat. Vă rămân îndatorat pentru alăturarea frumoaselor versuri de față amintirii noastre comune... | |
| = D-le Peia | Adrian Erbiceanu [25.Dec.04 06:15] |
| Nu stiu daca exista un alt poet care sa fi izbutit sa prinda sufletul iernii mai bine decat a stiut s-o faca Esenin. Cu gandul la el si cu indemnul starnit de lectura "Baladei" dumitale, am decis, cu mare placere, sa postez aceasta poezie pe pagina mea. Si eu va raman indatorat pentru atentia acordata. Sarbatori fericite! | |
| = "Pro memoria", în adevăr... | ioan peia [02.Oct.05 19:06] |
| Voi încerca, totuși, să postez "Balada..." pentru ca "Răspunsul..." domniei-voastre să devină mai explicit... | |
| = Logodna cuvintelor! | Anda Andrieș [13.Sep.05 16:04] |
| Domnule Erbiceanu, sper din tot sufletul să nu vă supere ceea ce voi face în continuare... căutând (pe site) poezia domnului Peia am constatat că a fost retrasă și a doua oară așa că mi-am permis s-o rescriu (din cartea autorului) și s-o atașez în subsolul paginii dumneavoastră pentru ca acest minunat poem să fie desăvârșit! N-aș fi vrut să rămână ca un inel de logodnã căruia îi lipsește piatra prețioasă! Mulțumesc amândurora pentru că existați! Balada lui Esenin Serghei – poet român, deportat în Rusia ... "Dozvidania, drug moi, dozvidania !" Cu privirea lui albastrã – cuib de tainice scântei – a venit la masa noastrã domnul Esenin Serghei Un vârtej de nea de aur se zbãtea sub cușma-i spartã prin nãmeți și prin coclaur rãtãcea din poartã-n poartã Cu-ncãlțãrile-i crâmpeie vagabondul fãrã leac cãuta un loc sã steie o secundã cât un veac L-am poftit, ne-a dat binețe cât pe ce, sleit, sã cadã peste cerul albei fețe zburau lacrimi de zãpadã "Dincotro veniși, poete din ce vreme, din ce astrã ?" el, cu șoaptele încete ningea blând la masa noastrã Și, clãtind din cap arare pune cușma la pãmânt : „Mulțãmesc de întrebare, vin din stepe de cuvânt ... Rãtãcii sã aflu unde ard în vodcã guri de zei pe sub cerul lumii scunde printre șuți și derbedei Vrui sã fiu zugrav de vise peste-o iarnã cât o erã însã-aceasta, pare-mi-se nu se crede, nu se sperã ! Cine-i mag și cine minte ? nimeni, dar, – cãci toate cele nu-s cuvinte, nu-s cuvinte ci doar viscole de stele ...” Și-amuți ... cu fruntea-n ceațã cãtã-n gol cãtre fereastrã lung, o flacãrã de gheațã sticli-n stepa lui albastrã Iar apoi, cu reci suspine despletindu-și pașii grei a plecat, ningând spre sine domnul Esenin Serghei ... autor: Ioan Peia | |
| = "Balada lui Esenin Serghei" | Adrian Erbiceanu [13.Sep.05 18:36] |
| Anda, "Balada lui Esenin Serghei" m-a atras prin prospetime si acuratete. Aceasta perla, minunat slefuita, necesita un adagio. Poetul Ioan Peia si-a facut datoria. Eu, doar, am indreptat o lumina catre ea. Meritul este, pe deplin, al Domniei sale. Alaturarea celor doua poeme, ma onoreaza. Multumirile mele pentru o idee atat de bine venita. | |
| = Cu bucurie! | Anda Andrieș [13.Sep.05 19:07] |
| Domnule Erbiceanu, trebuie să vă fac o mărturisire! "Balada lui Esenin Serghei" a fost primul poem pe care l-am citit din pagina domnului Ioan Peia (la vremea vremii) și am fost atât de cucerită de farmecul acestei bijuterii că pînă la urmă am cunoscut toate poeziile ce au fost postate și altele încă. Intr-un tîrziu am întâlnit și autorul... pentru că această poezie are ceva magic în ea! Știu că și dumneavoastră l-ați întâlnit... așa că eu mă bucur de două ori alăturându-vă!:) Si dacă nu-i cu totul offtopic vă voi spune că în drumul spre Iași în apropiere de Podu Iloaiei (acolo unde este indicatorul spre Erbiceni) în mașină (eram: Dl. Peia, Dl. Diviza , D.na Prochipiuc și eu) s-a spus: "La câțiva km de aici s-a născut domnul Adrian Erbiceanu" și ne-am bucurat de parcă ați fi fost cu noi! Si chiar ați fost fără să știți! | |
| = Dar din dar... | Anda Andrieș [17.Sep.05 12:47] |
| Pentru că am intrat în posesia ultimei variante a baladei, nu pot fi atât de egoistă încât s-o păstrez doar pentru mine! Sper să vă bucurați și dumneavoastră și cei ce vor accesa această pagină! Balada lui Esenin Serghei "Dozvidania, drug moi, dozvidania !" Cu privirea lui albastrã – cuib de tainice scântei – a venit la masa noastrã domnul Esenin Serghei Un vârtej de nea de aur se zbãtea sub cușma-i spartã prin nãmeți și prin coclaur rãtãcea din poartã-n poartã Cu-ncãlțãrile-i crâmpeie vagabondul fãrã leac cãuta un loc sã steie o secundã cât un veac L-am poftit, ne-a dat binețe cât pe ce, sleit, sã cadã peste cerul albei fețe zburau lacrimi de zãpadã "Dincotro veniși, poete din ce vreme, din ce astrã ?" el, cu șoaptele încete ningea blând la masa noastrã Și, clãtind din cap arare pune cușma la pãmânt : „Mulțãmesc de întrebare, vin din stepe de cuvânt ... Rãtãcii sã aflu unde ard în vodcã guri de zei pe sub cerul lumii scunde printre șuți și derbedei Vrui sã fiu zugrav de vise peste-o iarnã cât o erã însã-aceasta, pare-mi-se nu se crede, nu se sperã! Nu se cere nici la Domnul nici la diavol nu se cere căci, de ne cuprinde somnul totul trece, totul piere… Unde piere, greu e-a știre, căci nu-i frunză ca să cadă pe cărări de cimitire zăbrelită de zăpadă Și nici chiciură de șoapte să se-nfigă-n piept ca vântul care sfâșie în noapte întreg cerul, tot pământul Nu e mână de iubită odihnind pe fruntea rece cea visată sau trăită cea venită ca să plece Nu-i nimic din toate-aceste nici tu viață, nici tu moarte, nici ce-a fost și nici ce este nici poveste ninsă-n carte; Unii spun, așa,-ntr-o doară că-i vârtej oprit în poartă, alții că-i un fel de fiară din nămeți cu coama spartă, Că-i un mag ce strașnic minte ? proorocind că toate cele nu-s nici umbre, nici cuvinte ci doar viscole de stele Și nu-i nimeni să le șteargă urma albă de dihănii care-aleargă și aleargă prin văzduhul lumii sănii”... Atât spuse, scurs de viață cãtã-n gol cãtre fereastrã lung, o flacãrã de gheațã sticli-n stepa lui albastrã, Iar apoi, cu reci suspine despletindu-și pașii grei a plecat, ningând spre sine domnul Esenin Serghei; Autor: Ioan Peia | |
| = Mi-ai incalzit inima | Adrian Erbiceanu [20.Sep.05 22:02] |
| Anda, mi-ai incalzit inima. Nu stiu cum sa-ti multumesc. Ai pomenit de Podul Iloaiei. Acolo s-a nascut sora mamei mele. Ce as mai putea sa spun?! Noua varianta a poeziei domnului Ioan Peia este si mai intriganta. Dupa ce am aflat de la tine ca si-a retras poezia, am intrat pe pagina Domniei sale. Am observat ca si-a retras mai multe. Maine, daca timpul imi va permite, poate ca am sa-l pot indupleca sa si le repuna pe site. Iti raman indatorat pentru nobilul gest pe care l-ai facut. | |
| = Din nou! | Anda Andrieș [20.Sep.05 22:21] |
| Această zi (care n-a fost prea fericită pentru mine) se încheie minunat! Dacă am reușit să vă fac o bucurie cât de mică, înseamnă că ea (ziua) n-a trecut în zadar! Eu vă mulțumesc! | |
| = penalizare pozitiva | dumitru cioaca-genuneanu [20.Sep.05 23:50] |
| "Cat priveste "Balada..." mea nu stiu daca gestul repostarii nu stiu daca gestul repostarii ei nu va fi penalizata intr-un fel sau altul..." (Ioan Peia) minus zece fiind gradarea cea mai de jos eu i-am spus: -la mata penalizarea poate merge doar in sus! p.s. am citit cu mare placere poezia domnului Erbiceanu si am reciti cu aceiasi mare placere "Balada..."domnului Ioan Peia care trebuie repostata | |