| = "pergamente ale unei lumi" | Farcău Pavel [08.Dec.04 13:45] |
| Vladimir, acum e toată poezia....sper să o pot descifra cum trebuie....ei bine, în prima strofă accentul cade, cred eu, pe partea asta "devenențială" a lumii...acea trecere prin chip, dar mai ales acea esfășurare a brațelor devenite pergamente ale unei lumi secătuite, pustii...după cum spui tu....totul înclină aici spre des-ființare....și totuși primul vers anunță o posibilă recuperare prin împăcare, împăcare - termen care ar traduce acea mișcare circulatorie de înstrăinare concomitent cu o re-venire ....dar la un alt nivel....acest nivel e sugerat de strofa 3....unde "inimi prin carne îmi ies pereche prooroci heruvimi".....versul din mijloc...acela cu scrisoarea...e genial....dar nu pot acum să fac legătura dintre el și strofa 1 și 2(adică ultima strofă)....versul mijlocitor...pare a oculta acel esse absolutizant al eului...și răstignirea lui în partea dinspre ceea ce este....dincoace de ceea ce anunță strofa 2 (ultima strofă)......cam asta ar fi......acum mi se pare necesar termenul "pentagramă"..... numai bine...... ps....să nu uit, e atît de prezent Zarathustra (dionisiacul ultimei strofe) aici...poate mă înșel | |
| = In cant (at) de trecere | Andu Moldovean [08.Dec.04 14:28] |
| Citesc cu greutate dezbarandu-ma de prejudecati, lucru pentru care nu pot decat sa multumesc autorului acestor prooroace de-sacralizari. Cazut din psalm, raspopit, Azrail ne arunca in colturile pentagramei unde, ca sa nu ne zgariem mintile inca religioase, pune o "impacare rotunda" totusi "fumeganda". Sunt multe de spus despre ce scrie Vladimir aici. Nu voi fi eu acela care sa o fac, oricat de mult as vrea. Ca poezie, nu traieste in aerul imbibat cu miresme. Ca magie, ma fac ca n-am inteles. Ca mesaj, il primesc. Cu drag, Bobadil. P.S. Pentru Pavel: legatura e clara: cu acel vers Vladi se trimite in ultima strofa... dincolo de Timp. Si ne mai trimite si pe unii dintre noi acolo. Cu stima, acelasi. | |
| = Sacralizarea pustiirilor | Adrian Munteanu [08.Dec.04 14:41] |
| Un mozaic interior din sacralizări și pustiiri, căruia îi văd ca punct central, așa cum l-ai și plasat, versul central,izolat și expresiv, mai ales în finalul său . | |
| = palimpsest | marlena braester [08.Dec.04 15:41] |
| Ritual initiatic de "trecere"? Pustiul e un inceput nedescoperit, absolut nemanifestat? Impacarea pare si ea ceva de la inceputuri. Atunci ce a fost inainte de aceasta impacare? Unde e, de fapt, timpul? Cea mai frumoasa imagine: trecerea prin chip. | |
| = felicitari | dediudanut [08.Dec.04 22:13] |
| frumoasa inlantuire de metafore,dar ce conteaza intotdeauna cel mai mult pentru mine e mesajul poeziei,si aici as vrea sa-ti aduc elogii infinite si multumiri c-am avut ocazia sa-ti citesc poezia.. | |
| = Comentatorilor mei | Albu Vladimir [09.Dec.04 15:54] |
| E o poezie ce face parte dintr-un ciclu si care radiografiaza starea mea interioara la un anumit moment dat... asa cum Azrail e o fiinta complicata nici versul lui nu face exceptie insa dincolo de aparente totul are o logica ce excede cumva sfera stricta a perceptiei strict rationale... incerc sa ma inteleg pe mine scriind aceste versuri si datorita voua gasesc noi cai... multumesc pentru trecere si cuvintele voastre. | |
| = poem de netrecere | simona marcu [09.Dec.04 17:45] |
| Versul tau complicat are forta si nerv, de fapt poezia iti sta intr-un picior, ca o uriasa ciuperca perceptibila mai degraba senzorial, in versul central:"lipesc timbre pe o scrisoare... o voi rupe apoi doar pentru a simți timpul dizolvându-mi saliva". Felicitari, baiat albastru. Restul e tacere si contemplare. Cu drag, mirajul. | |
| = Mi'raj | Albu Vladimir [09.Dec.04 17:55] |
| Mi'raj... e un picior odihnindu-se... asta e de fapt pacea intalnirii. Ciuperca cu palarie zici? :)... cumva ai dreptate dar ce ii trebuie nebunului tichie cu clopotei? Cu drag si eu te mai astept... lasi in urma un parfum aparte :) | |