Comentariile membrilor:

+ dor de Rucar	Cristiana Miu [07.Dec.04 23:18]
Mi s-a facut mie dor de Rucarul acela al tau pe care nu-l cunosc. De Rucarul sufletului tau, de acel acasa in care te intorci din cand in cand pentru a completa acel mare cerc al vietilor noastre. E aici o lume simpla, perfecta in arhaismul ei inchis si secret, magica si pagana in acelasi timp, careia ii apartii esential si deplin. E o lume pierduta, un fel de Atlantida pe care doar cei alesi si-o mai amintesc si unde numai cei norocosi mai stiu sa ajunga. E o lume a copilariei, vazuta de ochii unui poet-copil, scrisa de mana unui barbat-copil. Nu stiu daca e tristete aici, eu simt mai mult speranta, vis. Te simt intorcandu-te la acel Rucar de care esti indragostit ca de o femeie, pasional si in acelasi timp duios. Am sa consider aceasta poezie ca fiind una de dragoste, frumoasa ca o iubire neintinata de barbat-copil-poet-trecator.
=  cerdacul	Dana Stefan [08.Dec.04 08:51]
in umbra cunui cerdac, nu se poate muri niciodata, am citit undeva... nu ne lasa bostanii-felinare de pe parcam, ce lumineaza cat sa moara licuricii de ciuda..