| = monstruoasa, monstruoasa... | Silvia CALOIANU [05.Dec.04 20:33] |
| Stranie faptura ai mai descris! Monstruoasa, as zice...daca "nu mai speră la dragoste sex", daca, daca, daca...etc. - din cate mai vedem in portretizarea aceasta atat de exhaustiva si...atat de poetica! E unul dintre textele de pe site asupra caruia - un bun cititor - ca mine :) - simte ca va reveni... | |
| = sa tac | Cristiana Miu [06.Dec.04 00:32] |
| Cumplita idee, perfecta poezie. Am recitit-o de mai multe ori in cursul zilei, de fiecare data m-a cutremurat. Uneori alte versuri ca datile anterioare. Intotdeauna versul cu tartinele. Am fugit ca sa nu ma vad. M-am intors ca sa ma caut. Incarcata poezie, apasatoare. Nici macar nu poti striga in ea. Doar sa taci. | |
| = O mască de Mefisto sarcastic pusă peste ochi nu poate ascunde o bărbie moale de | Vasile Rotaru [02.Oct.05 19:06] |
| Văd aici doar apele line ale unei sensibilități deloc demoniace, mai degrabă simpatetice, dublată de o pasiune (nemărturisită oare?) pentru cuvintele germen, nu neapărat tari sau iconice. Realul cel mai concret alternează cu evaziunile fanteziei. De fapt e o meditație lirică. Mai văd o obișnuință și deprindere îndelung exersate pentru proiectarea de imagini (care prin intrarea în subconștientul colectiv creează – vrei nu vrei – atmosferă poetică) și extrapolări specific poeziei de pe malurile Bahluiului, sau manualelor de zoologie fantastică. O întrebare. Chiar când își scoate la iveală vidul ipohondric, și e iarnă, săgeatapește, nu s-ar mumifica brusc? La infinita ei materialitate? Mă amuză pentru că îmi amintește de peștii de sticlă de extraordinar bun gust pe care tor rrumânul îi are prin casă, din vitrina din hol și până pe teve-ul din dormitor. Poate-ți dai tu singur o stea ! Bazil | |