| = Te tin minte!! :) | Anghelina Andreea [05.Dec.04 12:06] |
| In casa ta intra or'cine Si-a gresit-o arhitectul- Usile nu-s puse bine! Vezi, sa nu te ia...curentul. | |
| = Andreea | Liviu Nanu [05.Dec.04 12:13] |
| Andreea casa mea are usile deschise pentru prieteni si pentru fetele dragute. Intrarea libera. Iesirea... dar aici era vorba de altceva. Adam, in ceasul mortt a fost intrebat cum i s-a parut viata. "Ca si cum intri pe o usa si iesi pe alta" a raspuns el. Sau ceva in sensul asta. http://www.agonia.ro/index.php/poetry/85581/index.html | |
| = Intelesesem... | Anghelina Andreea [05.Dec.04 12:18] |
| Da' cum sa fac sa-mi iasa rima?!:) | |
| + Esenta | Silvia Van [05.Dec.04 14:20] |
| Un poem esenta, o intrega experienta de viata si o experienta literara, topite parca in retorta. Arderea si transformarea sunt supravegheate cu grija, sunt controlate atent, alchimistul isi stie meseria, ca sa dea in cele din urma nastere unui strop de aur... | |
| = Silvia | Liviu Nanu [06.Dec.04 11:40] |
| Silvia, ca de obicei prezenta ta ma onoreaza. Cred insa ca exagerezi putin. | |
| = certitudini | Monica Mihaela Pop [06.Dec.04 11:52] |
Am perceput poemul ca o stare, "impresia" rămasă e cea a unor oameni-sunet-de-clopot-neauzit, alunecând fiecare pe firul poveștii sale, neștiut, necunoscut de ei dinainte. Doar ușile sunt certitudini. Viața și moartea, simetric deschise. Numai bine! | |
| = Monica | Liviu Nanu [02.Oct.05 19:06] |
| Monica ai citit corect. Asta e impresia. Sunetul e imaterial, nu? sau macar asa il consideram. | |
| + locuiesc într-un clopot | Vasile Munteanu [06.Dec.04 12:35] |
| "rezonanța" ușilor paralele cu eternitatea sau cu singura clipă de față; simetria e dată de analogia macrocosmos - ușa principală, intrarea pentru oaspeți - microcosmos - ușa secundară, ușa din spate, folosită de "familie" sau, uneori, de "personalul de serviciu"; este ușa care "deschide" spre curtea interioară, spre grădina din spatele casei, spre intimitate, spre înțelegerea valorilor "proprietarului" care el însuși a intrat și urmează să iasă în acorduri de clopot. Cu respect, | |
| = Parerea mea | Andu Moldovean [06.Dec.04 18:07] |
| Subscriu autorului care, el insusi, are rezerve in legatura cu abisurile acestui text. Cred ca initial era "personale" "ganduri" cred ca ii sedea mai bine asa. Daca ma insel, iertare Antoane. Textul mi se pare ca o pufaiala de narghilea pe care doar autorul inspiratiei o pufaie. Cu respect, Bobadil. P.S. Nu-mi place "sîntem" prefer "suntem".. iar "noi suntem sunetul pe care nu avem timp sa-l auzim" ma duce cu gandul la vitezele supersonice care imi imprastie toata visarea. Cu acelasi respect. | |
| = centrul lumii | Batâr Adina [02.Oct.05 19:06] |
| casa e centrul lumii, axis mundi. se mai spune ca locuinta reprezinta pragul din "inauntru" in "afara", de la sacru la profan, de la viata la moarte. pe plan mitologic gestul trecerii este ilustrat prin spargerea Oului Cosmic. "(...)sunetul unui clopot pe care n-avem timp să-l auzim" ahhh, imi vine sa cred ca viata nu e melomana :) | |
| = Vasile, Andu, Adina | Liviu Nanu [07.Dec.04 11:11] |
| Vasile, multumesc pentru incurajare. Trecerea ta pe aici ma onoreaza. Andu, ai dreptate, initial era trecut la personale-ginduri. Dar granita e atit de fragila incit doar cititorul poate s-o vada, uneori nici el nu e convins. In ceea ce priveste forma in care scriu, prefer grafia veche si nu cred ca trebuie sa ma justific acum si aici. Poate gresesc, ramine de vazut. In ceea ce priveste viteza supersonica, oare nu asa trecem prin viata? cel putin asta e senzatia mea, noi sintem acel sunet de clopot, o iluzie de fapt. Adina, chiar asa, viata e melomana? :) | |
| = da | Batâr Adina [02.Oct.05 19:06] |
| mie imi canta toata ziua la ureche, la sens figurat desigur. nu vreau sa credeti ca sufar de nebunie or something :)) | |
| = Liviu Nanu și Impresie | Preoteasa Marinela [08.Dec.04 11:03] |
| În această "casă" a vieții mă simt foarte bine! Mă simt foarte bine când un poem mă trece în sferele iraționalului rațional, această Impresie , poem neambiguu dar cu ambiguități marcante, m-a impresionat și mi-a adus muza cea cântătoare să-mi spună despre Noi, despre noi toți. Mă bucur să dezvălui cântecul muzei mele, chiar aici, și-a unduit trupul această muză a mea prin această "casă"avieții, numită de autor "Impresie", iată-l: Noi, Fericiții Pământului Suntem ceea ce suntem, ce am vrea să fim, ceea ce vom fi, adică noi cei de din'năuntru văzuți de cei de din afară, adică cei care aprindem și stingem lumina , de cei care ridică steagul! Sumtem noi înșine numai în noi înșine și între ierburile iubirii, suntem iubirea Terrei și-a Timpului, suntem aripa îngerului fericit în tristețea de la începuturi, suntem Noi, aripa, Timpul suntem noi. Se aud morile cum ne macină secundele ...și iluziile, la margini de anotimpuri, suntem ceea ce vrem să fim , dar numai ceea ce putem fi! suntem clipa de ieri cursă în ziua spre mâine, suntem bucuria firii, și firea suntem Noi: nefericiții, Fericiții Pământului! cine poate ști? în urma noastră e întuneric, lumină și vise, ... dar mai ales timp! | |
| + Conditia umana | Albu Vladimir [08.Dec.04 11:30] |
| Ambivalenta usii, intelegerea ei ca tinut intermediar de trecere delimitand doua realitati, orizont al intrarii ori al iesirii, sentiment al spatialitatii si initierii... pragul unei usi are un rol foarte interesant in ritualurile magice de exemplu. Treaba cu ordinea prestabilita e pe cat de interesanta pe atat de "relativa" si cred ca aici se regaseste doza de ironie a autorului. Strofa a doua prefigureaza o realitate trista a omului care incarcerat in ganduri nu isi mai traieste viata decat ca si permutare de scopuri si dirijari de atentii, intre dorinte nematerializate si trupul neconstientizat. Poezia condenseaza fericit si intr-o simplitate aproape ritualica conditia omului de pasager. | |
| = Marinela | Liviu Nanu [02.Oct.05 19:06] |
| Marinela, ma maguleste comentariul tau si mai ales faptul ca (asa se pare) poezia mea te-a inspirat. | |
| = o impresie poetică | Tudor Negoescu [02.Oct.05 19:06] |
| Într-o epocă în care mulți dintre noi ne înghesuim să ne exhibăm instinctele, sexualitatea, vine maestrul Anton cu acest memento mori, cuminte și, totodată, tragic și filozofic... Am impresia că e o impresie (viziune) poetică și-i stă bine la ,,poezie" | |
| = Dorun | Liviu Nanu [02.Oct.05 19:06] |
| Doru, esti amabil ca de obicei cu noi, astia care abia buchisim cuvintele. Felicitari pentru U.S.R., am citit in Luceafarul. Despre Oriana stiam deja, am felicitat-o la timpul potrivit. | |
| = Liviu Nanu și poetul | Preoteasa Marinela [09.Dec.04 07:06] |
| Cred că ți-a plăcut intervenția mea. Suntem foarte fericiți când poemele ni sunt înțelese, "citite" zicem noi! Tema mă preocupă de mult, dar aripa îngerului mi-a dăruit diverse forme, în diverse momente! Ce e mai frumos ca o poezie să-și îămplinească menirea: adică să facă aripa îngerului să poarte pe cititor în Hiperboleea (dacă e iubitor de poezie!, eu acolo am făcut un zbor, citind poemul tău! și ți-am dovedit-o cu poemul meu scris, direct, din taste! Î-i aduc aici o formă , dintr-o altă stare! iat-o! Redundanță Viața se sparge din ecou în ecou până când talpa soldatului se murdărește cu făină de piatră până când cățelul pământului uită labele în casa clopotarului până când sângele până când. (Iarba iubirii, pag 85, 1994) Voi mai trece pe la tine, îmi face plăcere să te citesc, Marinela | |
| = Sînt un biet ucenic și eu | Tudor Negoescu [02.Oct.05 19:06] |
| Mulțumesc, Liviu, dar încerci să mă flatezi. Sînt un biet ucenic și eu, care tot încearcă să-și șlefuiască obsesiile și neîmplinirile. Și nu reușește. | |
| = Marinela | Liviu Nanu [02.Oct.05 19:06] |
| Marinela, esti oricind binevenita. Dar te sfatuiesc colegial sa nu-ti faci mari iluzii in ceea ce ma priveste. Multe din poeziile mele nu merita atentia ta. Citeva, poate. | |
| = Liviu Nanu, invitație | Preoteasa Marinela [02.Oct.05 19:06] |
| Mulțumesc! Se pare că plutim pe nori vecini, și în universuri concentrice! îmi place cum scrii și te invit cu plăcere prin "casa" sufletului meu! | |
| = universuri concentrice | Liviu Nanu [12.Dec.04 12:57] |
| Marinela, eu nu ma vad ca un ingeras plutind pe nori, dar daca spui tu...universurile da, pot fi si concentrice. Onorat de invitație, am să te vizitez. | |
| = intrebare¿ | oancea manuela catalina [02.Oct.05 19:06] |
| buna liviul,un pic fara rima poezia ta.iti multumesc pt mesaj dar te intreb si eu ,doar motto-ul ti-a placut? | |
| = parere umila | dediudanut [16.Dec.04 01:38] |
| sincer,poezia chiar mi se pare banala,obisnuita.. nu contest valoarea poetului ,i-am mai citit cateva poezii si intr-adevar scrie admirabil,insa cum spunea si domnu moldovean sunt mai mult niste ganduri,cugetari.. domnule nanu,nu va deranjeaza atatea laude mai mult decat amicale,ca sa nu ma exprim mai ,,murdar,,? | |
| = deschisa | CORINA PLESA [01.Feb.05 03:10] |
| Pe usa larg deschisa am incercat sa intru, sfioasa, cu-ntrebare si c-o floare. Pastreaza-ma un pic la cald, c-afara e racoare... Cu drag, CoraSand | |
| = manuela, dănuț, Corina | Liviu Nanu [01.Feb.05 13:20] |
| manuela, dănuț - onorat de trecere și cuvinte frummoase. Aveți dreptate. Corina, replica e mai frumoasă decît pseudopoezia mea. Ești amabilă, poate chiar exagerat. Oricum, vizita ta mi-a făcut plăcere. | |
| = mici modificări | Liviu Nanu [08.Sep.06 09:08] |
| Mici modificări în text. Asta nu va influența, sper, părerea cititorilor. Cei care n-au vibrat la el, n-o vor face nici acum. Dar asta e chiar bine, ar fi fost trist să se inverseze situația. Mă gîndesc că poate-i fac loc într-un viitor volum. | |