| + tablou lung de doua siluete | nichita victoria [02.Oct.05 19:06] |
| parca se inchide cercul, nici o fereastra nu ma da spre afara, absenta ei preface intreaga lume intr-un potop, de la glezne pana la soare. -o chemare inutila, o recunoastere tacita a singuratatii eului. remarc și moartea nu se arăta de două ori în aceeași zi lipseau deasupra soarelui cifra unu și-o liniuță si alegeai lumina moartă de după potop cu ambele mâini și picioarele înmuiate până la glezne ai tu un fel al tau de a aseza versurile dand fiecarui text o anumita forma. versurile tale cand cresc in volum cand scad uluitor, in functie de starea emotionala, evoluand de la coerenta si simetrie spre fracturarea discursului, spre discontinuitate. numai tu stii de ce le asezi asa:) frumos poem, Florin | |
| = Victoria...:) | Florin Andor [06.Dec.04 09:26] |
| ... ai tu un fel al tău de a veni aproape de oameni printre cuvinte (fără atașamente) atunci când civilizația tinde să se raporteze tot mai puțin la ființa lăuntrică ... mulțumesc frumos de aplecare asupra textului, la bună citire / veghere :) | |