| = Amintire zgribulita | Silvia Van [26.Nov.04 09:05] |
| Poemul tau imi trezeste o amintire care ma face sa zambesc cu nostalgie si sa ma zgribulesc "cu placere", daca poate exista vreo placere in senzatia de frig... Eram tare mica, era iarna si zapada era proaspata, pufoasa si inalta cat gardul. Tata glumea cu mine, imi spunea, hai fetita, sa te rostogolec in zapada, vrei? Uite, iti dai bluzita jos, eu te arunc in troian si facem o carare pana la poarta. Si eu nu stiam ce ar fi insemnat asta, nu aveam ideea de frig, ma atragea rostogolul prin zapada, ca si cand ar fi fost o tumba prin fulgii de perna. El insista si eu eram gata sa accept, ma nedumerea totusi faptul ca trebuia sa-mi dau bluza jos. Pana cand mama, vazundu-ma prostuta si gata sa fac nebunia, s-a dus afara a luat un pumnisor de zapada si mi l-a pus pe gat. Senzatia a fost cutremuratoare... De atunci am stiut ca zapada doare, dar tot de atunci am ramas cu un mic ras interior: cum ar fi fost daca...? | |