| = selenar | Mihai Chiriță [25.Nov.04 00:03] |
| "capătul zilelor înzăpezite-n incertitudini" albul nu este cert alb? sau poate că nu... | |
| = Mihai Chirita | Luminita Suse [25.Nov.04 02:49] |
| Folosesc "înzăpezite" aici pentru alte insusiri ale zapezii: greutate, raceala... Culoarea zapezii nu e chiar alba, tinde spre alb. Apoi iarna, cu zapezile ei, ca varsta inseamna sfarsitul vietii, capatul zilelor... Multumesc de citire. | |
| = plasa din colțul cu amintiri | Farcău Pavel [25.Nov.04 10:58] |
| Luminița, poemul pare promițător, păcat că din varii motive a trebuit să folosești de 2 ori termenul "numai"....care sună "puțin" redundant....plus că sintagma "oțelind osemintele"...acea combinație "Oseminte Oțelite"...e puțin supărătoare....în rest, e excepțional versul "timpul și-a înscenat noi sărbători sociale ce ne-ar fi putut aduce aproape de singura noapte plină de noi cu-adevărat"....plus că poezia curge (asta cred eu că e o caracteristică definitorie a ta)..... să nu te superi că am adus acele observații....de fapt nu trebuie să ții cont de ele.... numai bine :):):):):) | |
| = bine | Luminita Suse [25.Nov.04 17:12] |
| Am reținut criticile și am făcut primele modificări. Dar aceasta nu era deloc o poezie cu veleități artistice. Nu intenționez s-o public nicăieri. Am scris-o pentru că așa am simțit că trebuie. E doar un mesaj ce o să se piardă, ca multe altele, în spațiul amintirilor... Vă mulțumesc de citire. | |
| = La capătul anilor înzăpeziți în certitudini | Liviu Nanu [26.Nov.04 09:39] |
| Luminita, am citit prima varianta si nu m-am abtinut sa comentez. Ar fi trebuit sa fac o chirurgie pe text si nu-mi place, mai ales cind au facut-o altii inaintea mea. Cel de fata e altceva mult diferit. Observ insa ca tii mult la rima, suna ca dracu inainte, acum rupind versul nu mai zgirie urechea. Cred ca si mai bine ar fi fost daca renuntai total (sau macar partial), ultimul vers al primei strofe de exemplu mi se pare nejustificat estetic (si nu numai) parca dai cititorului o explicatie in plus facindu-l sa simta idiot. In sensul ca puteai sugera Luna si fara s-o spui, "marea linistii" era suficient, trimitea pe luna orice cititor cu putine cunostinte de astronomie sau imaginatie. Gasesc citeva metafore reusite care sustin poemul, dar cred ca nu le-ai scos suficient in evidenta. Cu prietenie, Anton | |
| = meditatie | Marina Nicolaev [26.Nov.04 10:17] |
| mi s-a parut interesanta imaginea:"La capătul anilor înzăpeziți în certitudini tu ai reușit să uiți și zilele noastre eu, doar le-am iertat." pesemne reusim sa iertam in cele din urma acele zile sau cel putin,"singura noapte plină de noi, cu-adevărat". un prilej interesant de meditatie. | |
| = elipsa | serban georgescu [26.Nov.04 13:37] |
| salut formula "indiferenta nelipsei" e vorba aici de un fel de exces de nesinguratate, ca sa zic asa ... si de un exces de certitudini ... ha ... asadar se intampla si altora aproape ca ma bucur | |
| + o întîmplare dedindodu | Florian Silisteanu [10.Dec.18 14:27] |
| De foarte multe întîmplări tot încerc să măsor zădărnicia Plînsul nu are încă pe copertă un titlu Se așterne de către editor un semn care se șchioapătă NEFERICIRE . Haina aceasta îl cuprinde și neprinde pe Costel De am număra într-o zi bărbații pe deștele lui daimonului ne-am cuprinde în de dinspre tăcere Poate că merită aceasta insul dar poate că nu BÃRBAȚII pînă și în poeme prelungesc noaptea de A FI . Nu se cade să lovim deci în pămîntiul acesta. Uneori viața urineaza pe lîngă de gard Puțin de mai tîrziu trec așa cu o coasă prin lună SECERÃTORII Ei domnule doducostel sunt și doar atît. Nu se în luptă de prind cu femeia din poem și aceasta fiindcă FEMEIA din poem este născătoare. Pe cînd matale bre și ca și mine după tine nu te poți închipui viețuind. Cu riscul de a primi dinspre roșu de obraz spun matale bre Fericitule că lumea prin care lumim nu ne poate pune să țopăim șotronul cel negru. Cînd matale o să ai pe tapetul frunții neșhte premii și alte dintre cele semne atunci te poți prinde așa de scara acestui umblător întru poezie. Nu să nu-ți cumperi bilet pentru transportul acesta fiindcă om rău fiind o să locuiești în picioare în această absență dintre noi.Oriana nu este așa cum poate-ți preumbli MATA-LELE-LE drumul pe care hoinărești punînd virgula dintre cele războaie. Lumesc prin lume destui oameni cu taior negru Poate că ți-e cald și vrei să dezbraci nefericirea ce-ar fi trebuit să ne apropie de singura noapte plină de noi, cu-adevărat cît despre cele lumești chiar asa usor se intra in Uniune? da bătrîne prieten....chiar așa ușor se intră.....trebuie să porți însă la piept cuțitul tăcerii....altfel riscăm să ne întîmplăm din ce în ce mai netăcuți ....și crede-mă tăcerea ta urlătoare nu spune NIMIC am zis despre domnul dodu ca și cînd dinspre acest fulger Această ceartă cu umbra se vrea a fi un comentariu Orice asemănare cu nefericirea este purșisimpluîntruncuvîntculiniuță un semn de prietenie | |
| = Mi-e cald, mi-e bine | Gabriela Marieta Secu [27.Nov.04 04:45] |
| Imi place poemul acesta, dar... "ar fi putut produce așa eclipsă de noi" e acel "asa" de care eu as scapa daca poezia ar fi a mea... Tu insa, scrie cum iti dicteaza (muzele/muzeii), ma iarta de interventie, imi place poemul tau, mi-e cald, mi-e bine intre gandurile tale de aici...si-i frig... a venit iarna. | |
| = părerea mea | Paul Bogdan [27.Nov.04 08:03] |
| Niciodată nu am înțeles "poezia matematică" a Orianei și i-am spus asta de câte ori am avut ocazia. Această poezie este mult mai plăcută pentru mine decât altele fiind mai aproape de cele ce scriu eu. Despre cele născute la subsolul acestei poezii aș vrea să-mi exprim și eu părerea. Am în față pagina de autor a Orianei și ceea ce văd nu-mi place. Scrie foarte rar sau, poate, postează foarte rar un text pe site. Cel puțin mult mai rar decât o făcea cu un timp în urmă. O astfel de critică la adresa ei o descurajează și o să-i inducă o pauză în scris ceea ce nu este indicat pentru "formarea mâinii" unui scriitor. Fiecare dintre noi avem perioade și perioade. Eu n-am mai scris ceva bun de luni de zile, aștept inspirațiunea cauzată de un motiv sau altul, de o trăire sau alta pe care, plin de ciudă, am să o exploatez la maxim. Căci ce ne face scriitori dacă nu redarea, printr-un exercițiu continuu, a experiențelor, sentimentelor, trăirilor noastre. Eu zic că furtuna aceasta este o bagatelă și-i recomand Orianei mult calm. De asemenea, cunoscând noua pasiune a ei pentru proză îi recomand să continue exercițiul în ambele tărâmuri ale literaturii deoarece, zic eu, are talent. | |
| = viziune | Silvia CALOIANU [27.Nov.04 08:38] |
| Retin forta poetica a acestor randuri, pe care le vad drept poezie separata sau integrate, la dorinta Orianei, intr-o alta poezie, in care sa se inscrie adecvat: "părul meu a crescut nemîngîiat, ca o furtună, din osemintele zilelor ucise în somn și s-a potolit în marea liniștii." Sa ramana departe amintirile, amintirile neplacute...De la ele a inceput sa iti curga acest text... | |