Comentariile membrilor:

+ șevaletul amitirilor
Vasile Munteanu
[11.Nov.04 12:56]
să crezi în ideea pură („uniforma albă”) ca într-o urmă de pas prin zăpada mov în care lumea e roz atâta timp cât este îndrăgostită de absolut (într-o împlinire organică, aproape sexuală cu ideea); o lume închisă între amintiri și gânduri pe marginea lor, ca și cum ai căuta o formă perfectă și tocmai de aceea ireală; o formă pe care subconștientul („odaia strâmtă”) nu o poate structura din părți diforme de realitate, diforme și incomplete („nu ai mâncat cine știe ce”) care duc, puțin câte puțin, la alienare („neuornii tăi sunt afectați de grăsime”); singură dragostea, ca o haină de zăpadă, inocentă și totală, re-creează afectiv lumea, într-o ciclicitate psihologică, asemeni unui deja-vu colectiv („țâncii... bunicii... nepoții își refac câte puțin amintirile”); numai ea, dragostea, are puterea de a ridica universul irațional și inert („tufe de trandafiri înghețate, copaci luându-și lumea în cap cu destinația nowhere”) de la detaliu la o imagine unitară, totul rămânând în urmă ca o dungă roz în întunericul lipsei de sens și de înțelesuri.
(poate puțin rebarbativ "înfloricate cu nivelul de trai")

 =  Iata colo mos Vasile/ C-un cojoc de zece kile
Andu Moldovean
[11.Nov.04 16:08]
Zicea o poezie care-mi placea si o incurajam pe fiica-me pe vremea (demult apusa) cand era la gradinita sa mi-o spuna la pomul de Craciun pentru inca un cadou.
Teddy draga, ma umpli de respect cand gasesti toate aceste sensuri, zau asa, neuronii aia plini de grasime, trebuie sa fii un pic atins de genialitate ca sa intelegi ce vrea sa zica autorul, cum ai facut, ti-a zis pe YM? :-)
Eu cred ca neuronii din poezia asta mai degraba au apartinut unei blonde sau unui barbat asa ca noi care-i avem, se zice, pe toti in capul celalalt.
"ultimii neuroni se simțeau singuri în ultimele lor reacții" - brrr... e de rau zau asa! :-)
Andrei: (sper ca nu esti chiar acel A.G., iarta-ma, sunt un biet nestiutor) - de ce "directia nowhere" si nu "directia nicaieri" sau "directia niciunde" sau "directia neant" sau chiar "directia 5", ca au niste cantece bune, pentru fete si baieti?
Numai bine!
Bobadil.

 =  Bobadil
Anais Folenta
[11.Nov.04 16:16]
Bobadil draga, nu fii rau, ca o sa-ti spuna unul la un moment dat: eu sunt autorul, scriu ce vrea muschii mei, cand am chef, ce am chef! ramai mucles la una ca asta, dragul meu Bobadil:)

 =  "cum îi venea ăluia de sus la / îndemână"
Silvia CALOIANU
[11.Nov.04 16:37]
Cu certitudine nu e un text dintre cele mai incitante ale tale - daca e sa te incadrez in propriul tau sitem de referinta - l-am citit insa si pe acesta cu interes, pana la ultimul cuvant: stii sa atragi atentia.

Categoric nu mi-a placut sa compari niste trupuri inghetate cu niste sani, dar e o chestiune de gust...


Interesanta expresia "pajiști / înfloricate cu nivelul de trai"...

Vezi "pedepse date lor înșiși"...(nu e "lor insile"?)

 =  cacharel
Andu Moldovean
[11.Nov.04 16:46]
Multumesc de sfat, draga Anais... dupa cum suna, cred ca va trebui sa il urmez :-)

 =  Anais, Andu
nichita victoria
[02.Oct.05 19:05]
aveti un chat la dispozitie pentru astfel de discutii. va rog sa-l folositi si sa nu abuzati (de nivel) si de subsolul unui text care nu va apartine.
multumesc

 =  Nichita
Andu Moldovean
[11.Nov.04 17:21]
Nichita, multumesc de admonestare. Din pacate nu folosesc chatul, dar am retinut idea. Cu riscul de a posta inca un comentariu care nu are legatura cu textul (totusi primul a fost pe text, doar am primit un perdaf la care am raspuns) iata o fac. Imi place disciplina, mai ales cand vine impusa din partea unei talentate scriitoare.
Numai bine!
Bobadil.

 =  cu "destinatie" amice bobadil
Andrei Gheorghe
[12.Nov.04 09:41]
bobadil amice, apreciez comenatriile tale, mai ales daca le faci la chestiune, adica la text in acest caz, nu ar strica mai multa atentie, atata timp cat in loc de "destinatia nowhere" tu citezi directia nowhere, am ceva dubii ca ai citit textul sau devin ceva mai sigur ca te-ai grabit cu comentariul si flacaii de la directia 5 nu se poate cheama ca au cantece, prea siropoasa formatia asta. da sa revin, nu sunt acel A.G., dar suspectezi autorul sau textul?

 =  putina gramatica
Andrei Gheorghe
[12.Nov.04 09:55]
draga silvia, ma bucur ca scrisul meu iti atrage atentia si apreciez comentariul facut, insa trebuie sa vin cu o precizare de gramatica, versul in discutie este "toți se simțeau ca niște pedepse date lor înșiși", acordul la pronumele de intarire (respectiv adjectiv pronominal de intarire) se face in cadrul versului cu pronumele nehotarat "toti" care este la masculin plural, pronumele in cauza, cel de intarire adica, unde ai avut tu dubii, felxioneaza in felul urmator la persoana a treia: el insusi, masculin singular; ea insasi, feminin, singular; ei insisi masculin plural; ele insesi feminin plural, prin urmare, forma "lor insile" nu exista, nici "lor insasi", nici "lor insele". pentru a fi mai simplu de facut distinctia pe genuri la persoana a treia, la acest pronume, se recomanda sa se aiba in vedere ca "insu" si "insi" apar in formele masculine si "insa", "inse" la formele feminine. poti oricand verifica intr-un dictionar ortografic, ortoepic si cu elemente de morfologie.

 =  da, uneori...
Silvia CALOIANU
[12.Nov.04 10:13]
:) nu verificasem, aveam dubii, dupa cum bine se vede modul in care iti spun despre aceasta...
sunt uneori derutata, rau derutata, asa incat imi uit pana si propriul nume si nu prea imi cenzurez gandurile cand intru pe aici, fapt, recunosc, regretabil...
Iti multumesc de timpul consacrat explicatiei de mai sus...

 =  uite :(
Silvia CALOIANU
[12.Nov.04 10:19]
uite unde m-am verificat ieri:) aici google
nu e prima data cand ma ghidez eronat :(

 =  sura de incredere
Andrei Gheorghe
[12.Nov.04 11:05]
silvia, sursa pe care ai folosit-o ca sa verifici ieri nu e recomandata, singura sursa care e de referinta e cea mentionata mai sus, acolo poti chiar sa mergi cu cea mai mare incredere, toti consulta DOOM-ul cand nu sunt siguri, iar asta nu e o chestiuen controversata, formele pronumelui de intarire. oricand pe marginea textului apar probleme de gramatica sau orice fel de probleme le dezbatem.

 =  Cu plecaciune
Andu Moldovean
[12.Nov.04 15:47]
Draga Andrei,
Imi cer scuze, nu am avut nici timpul si nici dispozitia necesara pentru a face un comentariu in extenso pe masura textului tau. Din pacate pe internet vrei-nu-vrei pici in frivol. Nu este felul meu, crede-ma. Textul tau este un text deosebit, elaborat, merita o atentie speciala din partea unui public avizat. Te rog inca o data sa-mi scuzi exprimarea. Te voi mai citi.
Bobadil.
P.S. Mai au totusi baietii de la Directia 5 niste cantece bune, nu pentru fete si baieti :-) adunate pe primele lor trei discuri "La vulturul de mare cu pestele in gheare" "In di Anka live" si "Seductie".. pe atunci aveau un solist bun, Toni, pe care din pacate l-au scos din biografia grupului, dar eu raman un admirator al lor pe vremea aceea.
Acelasi.

 =  despre neuronii si (implicit) gandurile copiilor
amalia irimia
[02.Oct.05 19:06]
ma bucur intr-un fel ca nu dispun de accente la tastatura mea, astfel incat in titlul acestui comentariu ultimul cuvant poate fi citit in ambele feluri pe care le presupun sensurile lui, ma refer la felul in care pictorul din camera memoriei pare in acelasi timp el, un copil in amintire si un altcineva, cred ca ai in poem un fel de "in sine-in afara sinelui" , un dialog cam dificil pentru care "trezirea din gand" in imaginea cu pieptanatul parului aceluia lung e mai curand o salvare decat un simplu final reconfortant al textului.pasajul de la "afara caldura sporeste..." pana la "neuronii afectati de grasime" e oarecum in plus, dar se salveaza prin ideea de memorie care nu-si mai revine din dragoste (sa fie dragostea totusi, asa cum se sugereaza discret si poate involuntar aici, un impediment in calea memoriei catre sine?);orisicum camera memoriei pare un spatiu cam plin de consemnari si oarecum independenta de vointa aceea mult mai "plimbareata" de a gasi un exterior agreabil, cum ar fi parcul prin care eu cred ca si nepotii isi plimba, si nu "isi refac" amintirile fiindca suprematia memoriei in text n-are nevoie de regenerari.
mi-a mai placut ideea aceea a inlantuirii sinelui cu sine ("toti se simteau ca niste pedepse date lor insisi", cred), si "victoria contagioasei morti".
fiindca tot sunt aici si am descoperit si alte texte ale tale am sa fac o observatie care nu ti se adreseaza tie, ci altora care vor mai trece prin aceasta pagina, anume am remarcat si alte texte ale tale care sunt intr-adevar bune si destul de citite, insa cam atat, vreau sa spun ca la acele poeme care sunt deja inregistrate de ceva vreme nimeni nu se mai oboseste sa comenteze ceva, ma refer la ceva gen "casa lui zarea" care "la vremea ei" ca sa zic asa pare ca a produs impresie, am constatat, insa de atunci liniste si pace. mi se pare ca se practica pe aici un soi de "apologie a recentului" care incurajeaza mai curand permanenta noutate decat valoarea, astfel incat unele lucruri bune sunt rapid uitate. asta nu a fost decat o imensa paranteza care presupun ca nu va declansa cine stie ce reactii, mi s-a parut insa oportun sa atrag atentia asupra a ce cred ca se petrece pe aici.
cam atat deocamdata...

 =  mici adaugari si raspunsuri
Andrei Gheorghe
[15.Nov.04 08:09]
amice Bobabdil, totul este in regula ca sa zic asa, monserule nu sunt necesare scuze, cat despre formatia in cauza, a fost o data intr-adevar o formatie care chiar avea, dupa cum spui, niste piese bune pentru fete si baieti, o data cu plecarea solistului respectiv insa, formatia a cazut in derizoriu, dar a urcat in topuri, nimic nou sub soare. constinuam sa ne citim.
Amalia, consider foarte interesanta interpretarea ta si apreciez foarte mult faptul ca nu este singurul meu text pe care l-ai citit si, de asemenea mi se pare foarte pertinent ceea ce ai semnalat in paranteza, comentariile sa fac de obicei la "noutati" si celelalte texte cad intr-un fel de desuetudine, asta ca suna a "opina adunarii", felul de a citi liber al publicului larg.

 =  Un poem
Preoteasa Marinela
[02.Oct.05 19:06]
Îmi place cum curge acest poem, totul se întâlnește în final, cum nu uităm că "toate drumurile duc la Roma" așa și aici ,poetul Andrei Gheorghe respiră în final gândul artistului, pictorul din camera sa intimă: " vocea ta care dimineața cântă până când mă/trezesc din gând/până te găsesc pieptănând frumosul-lungul păr în camera memoriei nu mai/rămăsese decât un pictor…/
Știm foarte bine că a intrat în firescul cotidian că gusturile nu se discută!totuși eu aș spune părerea mea că versificația este puțin forțată, tema este foarte frumoasă, iubirea, sufletul pereche ce te cheamă în timp și spațiu, acel suflet - pereche găsit sau negăsit, pe artist îl macină pe dinăuntru și pe dinafară, de cele mai multe ori, chiar mai multe vieți, până este întâlnit, aș adăuga niște
versuri ce"mi s-au scris"acum:Numai și pentru o clipă,/umbră a sufletului meu/îți simt învăluirea aripilor/ fremătându-ne.
Poetul trece foarte frumos prin mai multe stări poetice, în planuri diferite, reușind într-un mod foarte fericit să realizeze unitatea din poem prin finalul foarte frumos, ca într-un mozaic de "pietre" bine "ticluit " în timpul jocului!

 =  folosire maus dreapta
Preoteasa Marinela
[19.Nov.04 13:06]
Gheorghe, voi reveni aici, în seară, după o jumătate de ora de comentariu pe textul tău, chiar mi-ai inspirat un poem blitz, comentariul "un poem" a dispărut odată cu identificarea mea!Trebuia să folosesc maus dreapta să rețin comentariu ca sș-l rescriu apoi sub autentificare! Îmi place, revin!

 =  Gheorghe, o aripă loială...
Preoteasa Marinela
[19.Nov.04 13:15]
Gheorghe, o aripă loială pentru cei ce trăim în versuri!poezie.ro e bine ticluit:nimic nu se pierde, nimic nu dipare! văd că a găsit comentariul meu înainte ca eu să plâng la tine de imprudența mea de nefolosire completă a sistemului internet!o zi buna! reintru în seară pe altă scriere a ta.Acum merg la grădină, că vine iarna peste firavele vieți ale pamântului din grădina mea!și trebuie să le ajut de trebuință mie să-mi fie!




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !


Warning: Unknown: write failed: No space left on device (28) in Unknown on line 0

Warning: Unknown: Failed to write session data (files). Please verify that the current setting of session.save_path is correct (/var/www/dynamic/-agonia.v3-2/www/tmp) in Unknown on line 0