Comentariile membrilor:

=  "sângele de prieten este singurul sânge reciclabil"	Silvia CALOIANU [10.Nov.04 09:02]
Ies cam derutata de aici... (Bine ca nu am voie sa ofer stele, pentru ca aveam sa imi bat capul cum sa o justific acum :), ce sa mai zic asa incat sa nu ma repet). De fapt, nu "derutata", dar mai ingandurata ies de aici... (cred ca e mai indicat sa zici totusi "fiindu-mi mie [insami] animal și mie stăpân"...)
=  erata	Silvia CALOIANU [10.Nov.04 09:03]
"insumi", la masculin, scuze...
=  transfuzie	Florina - Daniela Bordieanu [10.Nov.04 09:13]
ploua astazi si din gandurile mele de noiembrie intre aceste versuri ale tale. * iti sunt prieten daca sangele meu lipeste tampla mea dreapta de cea stanga ca sa nu risipeasca gustul acela sarat? iti sunt prieten daca sangele meu are grupa 0 si poate fi oferit pentru o transfuzie de cuie-acadele-biciclete-trandafiri-spini-melci pana vei reusi sa treci ? cu drag de versul tau, Dana
=  câinele meu	Ion Diviza [10.Nov.04 09:51]
Chiar merită o stea acest poem. Poate și mai multe. Are forță, izvorâtă dintr-o ardere poetică atotmistuitoare. Felicitări, Vasile. Nu te grăbi la sinele de malul celălalt, cânele tău va mai aștepta, că nu-i mare boier...
=  *	Ivășcan Horia [10.Nov.04 10:10]
excelent text, de steluta, l-am citi fara rasuflare. felicitari. finalul cu raul, cainele (mai putin bicicleta)... ma duce cu gandul la Stix. P.S. La final ai o acadea fara un amic :) ~Numai bine!~
=  prietenie	Daniel Dinescu [10.Nov.04 10:57]
Drag ted, ma bucur sa vad ca ai creat inca ceva ce, personal, cred ca va dainui...cum sa nu reziste prietenia? Pe langa faptul ca poemul tau este ca o oda adusa prieteniei, vad in el si acea durere, chiar sfasiere a aflarii tradarii unui prieten; pe langa asta, imi place si apropierea de acea imagine in care un personaj il inghitea pe celalalt pentru a-l remodela, ce e prietenia, daca nu iesire din sine in intampinarea celuilalt si daruire de sine, odihnire in prietenul tau... Ideea cu bicicleta m-a facut sa ma gandesc ca am ajuns atat de incapacitati ca avem nevoie de niste vehicule externe pentru a ne misca dragostea in prietenie. Si ce mult avea dreptate cine spunea ca sa nu iti pui inima pe tava la picioarele celorlalti, pentru ca s-ar putea s-o ia drept pres cu 'Welcome' si sa se stearga pe ea de tot noroiul bocancilor lor... Si ce frumos vorbeste Sfantul Maxim Marturisitorul despre asta! Cu drag, daniel
+ mă prefac mort	Cristiana Miu [10.Nov.04 12:04]
Pe lumea cealalalta te vor astepta destui prieteni, un cerc de poeti plecati cate un pic. Si cainele, stiu, n-am sa uit. Fiecare vers aproape e o poezie in sine. Imagini pe alocuri socante, putin violente, incrustate in sangele poetului. Usoara spaima de viata, dor de moarte si o oarecare voluptate a cautarii unei linisti primordiale pe care sa o imaparti numaicu un caine mai demn si mai bun ca o cavalerie de oameni de isprava. Ma sperii uneori, Ted, dar frumoase temeri imi dai.
=  "in semn de salut"	Codrina Verdes [10.Nov.04 18:24]
O poezie ca o ploaie de cuvinte triste. Pe langa cursivitatea discursului poetic, remarc doua versuri care te determina ca drumul "până la malul de pe lumea cealaltă", sa para mai putin abominabil. "vor răsări trandafiri roșii mâine pe mormânt spinii vor semăna cu mine și cu tine"
=  * Ted	Dana Stefan [10.Nov.04 20:33]
"nu îmi pasă dragul meu suflet voi pedala pe bicicleta prieteniei noastre până la malul de pe lumea cealaltă" te prinzi cu mana dreapta de cea stanga, faci drum ca sa te regasesti prieten, stii deci deja ce inseamna asta de vreme ce ai avut un caine care sa te invete cum se iubeste cu ochii deschis, de vreme ce la el stii ca vei ajunge pentru ca nu te va dezamagi niciodata si atunci bicicleta trebuie ca e rosie, pe drumul rosu dintre maluri.. recitesc si iti multumesc pentru ca imi intaresti convingerea, privindu-te, ca pentru ca sa poti pedala la drum lung in echilibru perfect, trebuie sa tii privirea in fata.
+ "totul după ploaie se naște la fel"	ioana cheregi [23.Nov.04 00:27]
am putea sa speram ca vine o ploaie atotpurificatoare? nu, pentru ca "totul dupa ploaie se naste la fel"; exista o certitudine trista ce strabate acest poem " fiecare trandafir creste intr-un prieten" . Nu cred ca e vreo oda a prieteniei, nici durerea unei dezamagiri, cred ca e o viziune asupra sinelui, a eu-lui tolerant si loial, cel care ne permite sa facem concesii si le justifica din instinct. uneori ne adaptam. deocamdata trebuie doar sa pedalam. atat. poemele tale ma pun pe ganduri; sunt imagini de o dezarmanta luciditate, o pledoarie discreta pentru valorile spirituale reale. "trupurile longevivilor seamănă între ele întocmai crucilor pe care nu s-a scris încă nici un nume și pentru care cratima dintre ani nu simbolizează: aport!"