| = Cautandu-ma pe mine...te-am gasit! | Adelina Ionescu [18.Jun.05 17:35] |
| Nu mă întreba. Eu…n-are rost să vorbesc. Ajunge să mă privești și-o să vezi trecându-mi prin ochi toate nopțile pierdute pe marginea patului palmele întinse, mîngîierile reținute cuvintele nespuse, gîndurile care mi-au fiert creierul și m-au clasificat drept o femeie incomodă. Nu trebuie sa te doara Cristina. Nu rautatea. Nu rastalmacirea cuvintelor tale. Sa te doara doar ceea ce esti si ce simti, nu ceea ce sunt si simt ceilalti. Nu esti tu responsabila de ceea ce se intampla in sufletele si mintile lor. Nu musca fructul meditatiei metafizice, nu te intoarce in tine doar pentru a-i intelege pe ceilalti. Nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cine merita nu te va face niciodata sa plangi(J.G. Marquez). Am scris toate acestea deoarece am intuit in tine - prin ceea ce scrii - o femeie sensibila, cu un suflet frumos. Mi-a placut aceasta poezie. | |
| = Combinatii explozive | Cristina Muntean [21.Jun.05 17:58] |
| Tocmai aceasta sensibilitate face uneori lucrurile extrem de greu de pus in cuvinte si de dat celuilalt. Combinata cu schimbarea culturii, a limbii, rezulta ceva exploziv. Inca n-am gasit cheia. Iti multumesc pentru gandul bun. Numai bine! | |