Comentariile membrilor:

+ Ai sa mergi cu mine?	Silvia Van [24.Oct.04 15:37]
Ar trebui sa comentez, sa explic, sa ma fac inteleasa. Dar ce-ar mai fi de comentat? E usor de inteles de la prima vedere ca avem in fata un poem care merita citit pentru ca posibilitatea de a citi un astfel de poem e un cadou pe care il primim rar.
=  Silvia	Liviu Nanu [25.Oct.04 00:47]
Silvia, ești foarte amabilă. Dar e posibil să fi fost luată de val. Sau poate nu. Eu mă bucur că ți-a plăcut poemul.
+ Daca-i val, val sa fie	Maduta Florin [25.Oct.04 07:37]
Cautam ceva texte slabe de comentat ca mi se atrofiaza, daca mai stau mult, ironia. Si n-am gasit decit din acelea atit de stupide incit nu-ti vine decit sa casti. Si apoi personala asta. Cind ti-am vazut numele m-ma gindit sa citesc ceva bunicel. Dar surpriza: e bun-bun. Care are ceva impotriva stelutei sa-mi ceara explicatii poate i le dau. Fiindca loco n-am chef decit de un citat: "textul de placere e un Babel fericit" (R. Barthes)
+ "cu mine ai sa mergi?"	Virgil Titarenco [25.Oct.04 08:02]
Da, eu am să dau și de-o explicație. Are introducere, prima strofă. Are cuprins, restul pînă la încheiere. Și are încheiere, ultimele cinci rînduri. Are și intrigă cu amor. Și mai are și atmosferă de film italian de Federico Fellini. Anii cinzeci, mai spre mijloc. Vara. Chiar cu crenguța uscată. Toate astea o înscriu în neorealismul clasic. Adică Liviu Nanu, zis și Anton. By the way, dacă nu rămînea văduvă nu avea nici un farmec, nu? "uneori (mai mult în glumă desigur) îmi striga ai să mergi cu mine ai sa mergi? cu mine... așa credeam și eu ba eram convins răspundeam invariabil da" Superb! O să zici că îmi fac de cap dar versurile astea ar trebui să rămînă în istoria literaturii române. Sau măcar fă un film după ele. Ai să înnebunești lumea măi Antoane cu amintirile tale amărui.
=  Liviu Nanu	Novleanu Iarina [25.Oct.04 08:16]
Si mie mi se pare ca are izul anilor 50'- 60'. Mi-au placut "ratele de cauciuc si muzica păstăilor de fasole yolarihii":))Este muzicala...lenesa oarecum. "Fomfeurile" parca nu-si au locul acolo. P.S. Cu exceptia d-lui Titarenco n-am vazut nici macar o explicatie minima,o usoara critica....de ce s-o mai numi "comentariile membrilor?
=  erata	Novleanu Iarina [25.Oct.04 08:18]
Erata: "De ce s-o mai numi rubrica..."
=  un pic de poezie adevarata	liviu dascalu [25.Oct.04 08:47]
Si mie mi-a placut foarte mult, il regasesc pe Anton cel de altadata, care mi se parea un poet si nu doar un poet de pe site. Poezia imi place, cu toata imperfectiunea ei. Incepe greu, motorul se ambaleaza cu dificultate, si cu atat mai mare e surprinza pentru mine cand masina merge in turatie normala. In introducere autorul parca incearca sa distraga atentia cititorului, sa-l trimita pe piste false, eventual sa caute la piata fasole yolarihii, sau dupa miserupism ieftin de la aprozarul 80, de la coltul strazii, sau dupa "creanga de aur" cu frunze uscate din nu stiu care mitologie. Dupa introducerea care nu te introduce in nimic vine un pic de poezie adevarata.
=  cada cu rate din cauciuc	simona marcu [25.Oct.04 13:24]
Am mers cu poemul, am curs cu el.Salbatic si odios de patrunzator.Multumesc Anton pentru o lectura vie!
=  o formă poetică nemaiîntâlnită de tine	Adrian Firica [25.Oct.04 14:15]
să n-o lași și să nu-i spui: fă nani! se defectează și știi și tu că e suficient un singur defect că e gata inundația cu apă nepotabilă. pe deasupra, încremenește în "proiectul inimitabilului", ca să-l parafrazez pentru tine pe Liiceanu, și o să vrea să te plimbi cu ea ținându-vă tandru de mână. ipostază în care tu, categoric, vei fi surd, orb și mut, însă plin până la refuz de idei, cărora, din lipsă de ceva mai bun de făcut, le vei da o formă poetică, nemaiîntâlnită la tine. restul decorului e decolorat rău de tot. a alunecat spre negru.
=  cîteva răspunsuri pe fugă	Liviu Nanu [25.Oct.04 15:10]
Florin – Văd că pînă acum nu te-a contrazis nimeni, ai avut fler. Te mai aștept. Sper să nu te dezamăgesc. Virgil – Eu intenționam să scriu o proză scurtă cu același nume. Am amânat proiectul sine die, dar nu l-am abandonat. Film, nu. Auzi la el, Fellini:). Iar văduva are și ea rostul ei acolo, poate e un simbol, mai știi? Iarina – ai dreptate, cred că voi schimba „fonfleuri” cu „goblenuri”, nu știu ce mi-a venit, nu e cea mai bună soluție. Atmosfera anilor 50-60 spui tu…Vezi, și în arta fotografică se poartă sepia pentru atmosferă. Hai să spunem că am împrumutat procedeul. În felul acesta ies cu obrazul curat. Liviu – ai dreptate, poezie este împărțită în două părți, chiar trei. Chiar mă gîndisem că dacă aș elimina primele două strofe, tot ar rămîne ceva, poate partea cea mai importantă. Dar eu o prefer așa cu imperfecțiunile ei , cum bine le-ai numit. La Croce am citit ceva despre opera cu imperfecțiuni…uite, dau un citat: „Opera cu imperfecțiuni nu este tot una cu opera urâtă, operă care nu se naște ca poezie, iar dacă trăiește, trăiește prin alte mijloace; ci este aceea născută ca poezie, creatură cerească ce poartă pe hlamida ei semnele trecerii pe pământ. Poetul (ca și omul moral, a cărui acțiune nu este niciodată lipsită în întregime de impurități) suferă din pricina imperfecțiunilor pe care le observă în opera sa și ar vrea să le înlăture până la ultima; el visează mereu să o trimită în lume (…) „înveșmântată într-o albă mantie”, strălucind de puritate în ochii privitorilor din „fiecare ținut”. (…) În poezie nu se întâlnesc numai imperfecțiuni care, prin definiție, se pot îndrepta, și sunt de cele mai multe ori efectiv îndreptate în cursul travaliului și în reluările momentului creator, ci și elemente nepoetice și de neîndreptat, care nu trezesc în cititor, cum nu treziseră nici în autor, neplăcere și reprobare, ci sunt privite cu un fel de indiferență. Aceste sunt părțile structurale sau convenționale, care există în orice operă poetică, când abia vizibile, când bătătoare la ochi, mai cu seamă în operele de mare întindere și complexitate.”
=  Simona	Liviu Nanu [25.Oct.04 16:45]
Simona - o plăcere să te știu prin preajma poeziei mele. Și mai ales să-ți și placă
=  Adrian	Liviu Nanu [25.Oct.04 19:49]
Adriane, nu prea înțelesei mare lucru. Doar că un calorifer spart nu e la fel de bun ca unul bun, Liiceanu s-a inundat...norocul meu că al meu funcționează. Cred totuși că nu prea-ți plăcu. Poate sînt surd, orb, dar mutu nu aș vrea, crede-mă.
=  o alta fana	Camelia Petre [25.Oct.04 21:27]
Mi-a placut. Are ceva din iluzia si jocul ironic al dragostei. Finalul mi-a mers la suflet, imi intoarce atentia catre inceputurile povestirii...
=  Camelia	Liviu Nanu [26.Oct.04 09:51]
Camelia, ai intuit bine. De fapt, dacă observi ea (văduva model) repetă întrebarea și nu pentru ritm sau așezare în pagină. A doua oară de fapt nici nu mai întreabă, pare chiar convinsă, nu? Da, e și ceva iubire aici și nu numai. Te mai aștept.
+ poezie-vin	Claudiu Banu [26.Oct.04 10:58]
Am citit cu atentie comentariile de mai sus si observ ca fiecare surprinde intr-o masura sau alta lucruri pe care si eu le-am perceput la parcurgerea poeziei. Asa ca nu are sens sa (le) mai reiau aici. Iubirile sau iubitele sau mai stiu eu ce alte vaduve , m-au facut sa ma gandesc o clipa la faptul ca personajul/autor imi aminteste cumva de Zorba. Nostalgie, ludic amarui, si senzatia aceea de poezie adevarata pentru care imi vine sa umplu o ulcica de vin, sa inchin, apoi sa o sorb si la final sa o trantesc de pamant. Mie forma asta mi-a placut, si cred ca si lui don Firicenco i-a picat bine surpriza. Nu ma abtin sa nu-ti zic ca... Mai vreau! Cel putin pentru inca o ulcica, doua sau chiar mai multe.
=  Liviu	Geta Adam [26.Oct.04 11:17]
Liviu, cred ca ti s-au copt degetele de cand ai pipait anumite versete celebre:) Versul de final m-a cucerit.
=  Claudiu	Liviu Nanu [26.Oct.04 12:56]
Claudiu, așa am să fac și eu (că-mi făcuși poftă). Am să iau un bidon (de plastic) plin cu zaibăr și după ce-l golesc sparg ulcica de gresia din bucătărie. Sper să recidivez în forma asta.
=  Geta	Liviu Nanu [26.Oct.04 14:50]
Geta, m-ai ghicit. Acum versetele sînt în posesia nichitei, să vedem ce-o ieși din asta:) Onorat de trecere.
=  Liviu	Mariana Roman [26.Oct.04 22:36]
Este inutil sa caut cuvinte de specialitate ca sa comentez acest poem. Oricum nu as face-o mai bine decat cei care au scris inaintea mea. Totusi, eu ma gandesc la alta Fana, la cea din "Maidanul cu dragoste" si mai apoi din "Sfanta mare nerusinare". Aici, la tine este mai multa curatenie, parca. Sau... eu stiu!?... Aici, "chiuvete sparte", pe maidan cioburi de sticla colorata. Aici, treburi de oameni mari, pe maidan joc de copil, bucurie nepretentioasa... Iar intrebarea "ai sa mergi cu mine?" - este oare gresit daca eu gasesc un strop de regret in acea "privire in sus", pentru ca speranta vine de undeva din "spatele perdelei"?... Si mie mi-a placut!
=  Mariana	Liviu Nanu [27.Oct.04 12:36]
Mariana, fiecare cu fana lui:) Întrebarea la care faci referire (ai sa mergi cu mine) dacă observi se repetă, a doua oară (dar parcă am mai spus asta) nu prea mai sună a întrebare poate că ar fi trebuit să accentuez cumva "ai sa mergi" să subliniez hotărîrea. Pentru că mai devreme sau mai tîrziu tot voi merge cu ea. Lucru hotărît doar e văduva model.
=  rosu-fana	Dana Stefan [29.Oct.04 19:35]
iti spuneam ca m-ai incurcat rau cu poezia ta. stii tesaturile acelea de pe vremuri, in ape? asa e 'fana' ta. m-ai incurcat intr-atat incat trebuie sa hotarasc singura ce culori bat firul acolo. si asta tare bine imi pica mie. zici, 'ceva galben frunza', mmmmm.. asa ar parea sa fie, sunt pamanturi aici, ocruri, pergamenturi, dar uite..e si ceva cu nuanta dezmatata. un accent, dar stii cum?! un dezmatat coclit! 'culori vara-toamna', tu... da, deci un fel de rosu amar..ca dintr-o reverberare de imagini odata pure... 'ai uitat vaduva model', si vrei sa te vad zambind, dar tu zambesti amar.. anton, aceea e Doamna aceea imbrcata in Negru care da tarcoale, brrrrrrrrrr.. Doamna in Negru, Vaduva model, dumnezeule.. si amprentele ei, rosii dezmatate, in suflet brumat de ocruri-toamna, culmea, coclit de rosuri-melancolii! 'chiar aia e. multi n-au inteles'. un barbat ce tanjeste dupa rosuri! hm.. ce mai faci tu din celelalte, anton? 'uite, tocmai am venit de la scoala si imi pregatesc copilul. pleaca in excursie'. da..copilul.. 'cauti pe google ceva imagini cu vaduva, te rog?'. hm..cu Moarte poate. moartea, Femeia cea mai perversa... si-apoi unde vei fi tu pe langa ea? cum sa fii tu acolo? GOL sau sa grijesc? uite alta incalceala.. 'mai bine sa fiu mai departe'..de data asta nu zambesti. da..sa pictez.. bine Antoane.
=  Straniu	Albu Vladimir [29.Oct.04 19:54]
Liviu poema ta e absolut incalificabila... imi place fara termen de comparatie... stea nu mai dau ca nu are rost... versurile tale se remarca prin ele insele. Atmosfera asta de deja vu... straniu.
=  13	nichita victoria [02.Oct.05 19:05]
citisi fatalica poezia mea? o citii ba n-o citisi ba o citii si-ti placu? ce? poezia care? etc etc ihim, versetele alea le-am lipit pe dulapul din bucatarie sa le citeasca si Luci. eu nu stiu de ce-s ele asa celebre da' daca mi le-ai lasat mie o fi ceva de capul lor:) p.s. te facusi cu patru stele, ma?:))
=  Dana, Vladimir, Nia	Liviu Nanu [29.Oct.04 21:45]
Dana, am rămas țuț de admirație. Cum reușești tu să găsești imaginea potrivită numai Dumnezeul pictorilor știe. Sper să o am și eu în mărime naturală. Vladimir, cînd am ajuns la "incalificabilă" m-am speriat. Apoi am trecut mai departe și am înțeles mesajul tău. Onorat. Domnișoara Victoria, sesizez nu numai o nuanță de invidie în vorbele dumneavoastră, dar mă surprinde cum de nu realizați profunzimea și calitatea lirică a poeziei pe care v-am încredințat-o spre lectură. Ce, oltenii nu au și ei sensibilitate?
=  tot 13	nichita victoria [02.Oct.05 19:05]
Domnule Nanu (cu N) ma simt onorata ca puteti sesiza mai multe nuante amestecate prin vorbele mele. oltenii au aceasta calitate (printre multe altele). banuiesc ca si dumneavoastra ma invidiati pentru acest marunt aspect. despre profunzimi si alte calitati lirice nu va pot povesti prea multe ca nu-mi dau seama pe care pelicula le-ati surprins dumneavoastra cu acel ochi critic caracteristic teleormanenilor. a propos... ultima usa pe dreapta era preferata mea:) o insensibila
=  Nia	Liviu Nanu [30.Oct.04 14:58]
Stimată domnișoară, ne abatem de la subiect și nu e bine. Sau poate nu vorbim despre același lucru? era vorba despre niște versete. Mă bucur că v-a plăcut poezia de față, chiar dacă nu se ridică la valoarea celor 7 strofe pe care vi le-am dăruit. Cu stimă, al dumneavoastră același dar și imprevizibilul Anton