Comentariile membrilor:

=  primul gand de teama	Bogdan Gagu [17.Oct.04 12:46]
gand pierdut putin cate putin, a astepta incepe sa doara... eu acel punct infect dintr-o coaja de mar care incearca sa fie suculenta, eu incep sa ma destram... candva erau ploi de stele care alinau pierderea, candva sentiment era pus langa a iubi, dar azi a iubi e doar un ideal
=  Tentativà de ràspuns	maria-magdalena ZAHNER [02.Oct.05 19:06]
Dragà Bogdan, gândesc cà ai gàsit màcar un început de ràspuns : "...Sunt poate doar un copil ce începe să pășească agale pe aceste drumuri întortocheate ale vieții..." În copilàrie o iubim pe mama (Eva) fàrà a sti de ce ea îl iubeste pe Adam. Ne iubim pe noi însine si cei care au avut sansa unei copilàrii fericite îl iubesc pe Twain. Càutàm perfectiunea si încercàm inconstient sà-i semànàm lui Dumnezeu care în educatia noastrà de crestini este perfectiunea. Mai apoi vine viata...si într-o bunà zi ne iubim în toate defectele celor pe care îi iubim si chiar a celor pe care nu-i iubim (când suntem cinstiti cu noi însine si recunoastem cà cele mai rele dintre defecte le avem toti). Si vine o altà zi în care ne spunem (unii dintre noi) este atât de greu sà fii om, dar cât de infinit de greu trebuie sà fie sà fii Dumnezeu. Si ne gàsim consolarea în iubiri, de tot felul.
=  de-aia il iubea Eva pe Adam	Cristina Trușcă [17.Oct.04 14:21]
pai tocmai asta uita oamenii, cauta fericirea in altii cand de fapt ea se afla in ei insisi cand iubesc neconditionat...
=  Nouà tentativà de ràspuns	maria-magdalena ZAHNER [17.Oct.04 17:46]
motto : "pai tocmai asta uita oamenii, cauta fericirea in altii cand de fapt ea se afla in ei insisi cand iubesc neconditionat..." (Cristina Trușcă) Tocmai asta asta uità oamenii, sà-si aminteascà faptul cà în conditia lor nu-si pot permite nimic neconditionat. Si când uità folosesc tot felul de fraze si expresii auzite, copiate si neîntelese cum ar fi de exemplu "fericirea este în ei însisi", presupunând cà vreunul dintre noi, fie el Freud sau Jung ar fi reusit sà sondeze asemenea inconstiente profunzimi. Sau : "iubire neconditionatà", când de fapt în tineretea lor (fàrà vreo legàturà cu vreo vârstà) încà nu au înteles toate aspectele cuvântului iubire. Uneori sub influenta aceeasi imaturitàti oamenii se pun sà scrie, tocmai pentru cà cei mai fràmântati dintre ei încearcà sà punà altora întrebàrile càrora singuri nu le gàsesc ràspuns. Unii dintre ei descoperà talentul de a pune întrebàri, altii înceteazà sà scrie, o datà ce crizele hormonale ale cresterii si întrebàrilor se calmeazà.
=  despre o iubire	Cristiana Miu [17.Oct.04 16:13]
Bogdane, s-ar putea spune atatea... In primul rand ca facandu-ti o obsesie din iubire si imposibilitatea ei aparenta nu faci decat sa te obosesti inutil. Crede-ma, uneori iubirea apare de unde nici nu crezi. Si alteori nici nu e esentiala. Stiu ca n-o sa placa multora ce spun eu aici. Dar spun. Vorbim prea mult de iubire. O cautam prea mult si luptam prea mult pentru ea. De fapt pentru un inutil si golas amabat amare. Atunci cand nu-ti mai pui atatea probleme despre dragoste, ea apare. Am invatat sa nu cer mai mult decat mi se da si sa nu ofer mai mult decat e nevoie. In sufletul meu exista iubire. Asa cum spunea Crissty, neconditionata. Lipsiat de egoism, posesivitate, iubire care nu cere nici macar sa fie primita. Nu cer: lasa-ma sa te iubesc, cu atat mai putin iubeste-ma. Sunt doar eu si ma daruiesc toata, cu trup, suflet si iubire. E o cale simpla spre o fericire cuminte si blanda. E greu sa accepti ce spun eu aici. Inca mai visezi iubiri ca o ardere la alb. Eu am invatat ca, adeseori, Dumnezeu iti ignora ceea ce ii ceri spre a-ti oferi ceea ce iti trebuie. Si da, suntem mici si iubirea nu ne inalta, nu ne ridica, nu ne da importanta. Poate doar ne alina in micimea noastra.
=  Simplu: reprezinti un om	feronia [17.Oct.04 22:20]
Parca ai vrea sa speli sufletul ca pe o panza de in si, intinzandu-l soarelui, sa ramana albul mirosind a vant si cu aceeasi culoare ca si sufletul plin de amintiri. Pe acestea sa le pastram! Ele vor colinda lumea si ne vor purifica in fiecare clipa a gandului. Sa nu vorbim despre ele! Sa ti le amintesti! Adevarul e deja in tine ca si timidul raspuns pe care ti l-ai dat. Si daca nu esti in stare inca sa-l vezi ca pur adevar, e fiindca nu s-a eliberat inca de sensibilitate. Afirmatie banala... stiu. Numai povestile despre natura nu au pereche de frumoase ce sunt... ele ne inlatura pe noi...
=  Oare ce?	Mihai Raluca-Ștefania [17.Oct.04 20:33]
Reusesti sa materializezi aici multe din gandurile mele... Spor la gasit raspunsuri!
=  absolut nimic	Nick Beres [18.Oct.04 05:17]
Draga Bogdan, tu, ca om, nu reprezinti nimic pentru Dumnezeu.
=  părere	Paul Bogdan [18.Oct.04 06:52]
Bogdane, îți spun părerea mea cât mai pe scurt: - Eva îl iubea pe Adam deoarece... nu avea de ales sau, mai bine zis, de unde alege?! :)) - Iubirea nu distruge arta, dimpotrivă. Nu se există act de creație autentică fără iubire :) - Pentru Dumnezeu reprezinți cam ceea ce reprezintă un fiu pentru un tată sau, mai pe înțelesul nostru, ce reprezintă cea mai bună și iubită poezie a ta pentru tine și... cam atât. Baftă!
=  părere mea	Virgil Titarenco [18.Oct.04 07:56]
părerea mea este că există multe deosebiri între noi și Dumnezeu, una dintre cele mai importante este că noi iubim în timp ce Dumnezeu este dragoste. Implicația acestui fapt este că noi iubim întotdeauna dintr-un anumit interes. Inclusiv pe Dumnezeu. Unele interese sînt corecte în sistemul nostru de valori altele sînt pur egoiste chiar în interiorul lui. Și avem astfel cercul nostru de interese. Unii oameni sînt în interiorul lui, alții sînt în afara lui. Unii sînt foarte aproape de noi, alții sînt mai departe. Un alt lucru este faptul că noi oamenii nu putem iubi desăvîrșit și nici perfect necondiționat prin noi înșine. Este contrar naturii noastre. Și cu cît un om înaintează în viață își dă seama de acest adevăr. Deși există momente cînd ești tentat să crezi că este posibil. Nu este. Izvorul “din interiorul nostru” este la fel de limitat ca și “cel din jurul nostru”. Oricît ne-am dori să nu fie așa. Probabil cea mai asemănătoare “dragoste” necondiționată pe care o poate experimenta omul este dragostea pentru un nou născut și mai tîrziu pentru copil. Dar și acolo, la o analiză atentă se pot vedea elementele “interesului”. Ceva mai nuanțat, dar există și acolo. Spre deosebire de noi, “izvorul de sus”, Dumnezeu, nu are nici un “interes” în noi. El Își este suficient Lui Însuși fără noi. Iar dacă ne “iubește” este pentru că El este dragoste. Pur și simplu. Implicit deci, nu poate fi altfel. (Deși menționarea a ceea ce poate sau nu poate Dumnezeu riscă să ducă la vechile sofisme dar despre care nu are rost să vorbesc aici). Noi nu cunoaștem alte ființe care “sînt dragoste” și deci ne este foarte greu, dacă nu imposibil ca să înțelegem cum funcționează o astfel de ființă. Asta pe lîngă alte miriade de “caracteristici” pe care le are Dumnezeu și care sînt departe de limita capacității noastre de înțelegere. De aceea în acest caz folosim termeni precum credință, glorie(slavă), veșnicie, sfințenie, omniștiință, omniprezență, har, spirit(duh) etc, etc, etc. Toți acești termeni sînt absolut irelevanți într-o lume fără Dumnezeu și absolut necesari într-o lume cu Dumnezeu. Lucrurile stau ceva mai dificil cînd folosim termeni precum dragoste, adevăr, cunoaștere, înțelepciune, judecată, etc. Pentru că ele conțin încărcături diferite în universuri diferite. Cred însă că pentru a începe această călătorie, Inoni, tu trebuie să te hotărăști dacă “universul” în care vrei să îți înțelegi definești termenii este cel descris de revelația iudeo-creștină sau de o alta. Văd că citezi din Mark Twain. Mark Twain a fost și rămîne pentru mulți o enigmă. Are momente cînd pare ateu, alteori cînd pare deist, agnostic sau creștin. Este un personaj fascinant asemenea cărților lui. A fost însă ceea ce americanii numesc “an open mind” și se pot spune multe despre el. Textele lui seamănă mult cu “călătoria” multor intelectuali în căutarea unui “răspuns”. Ele pot fi privite ca “jurnale de călătorie” dar mă îndoiesc că te pot ajuta mai mult decît atît. Ce reprezinți tu, ca om, pentru Dumnezeu? Părerea mea? Nimic și totul în același timp. Nimic, pentru că Își este suficient Lui Însuși. Totul, pentru că El este dragoste.
=  totul sau nimic???	Bogdan Gagu [18.Oct.04 08:29]
ganduri... a raspunde unei provocari pe care creatia ti-a adresat-o este ca si cum ai vrea sa rastorni oranduiala vietii... azi se nasc amintiri care maine vor fi eliberate intr-un neant patrunzator de dureros dar in acelasi timp superb... eu, de fapt, pentru Dumnezeu reprezint un simbol, un simbol pe care as reusi sa-l materializand lasand posteritatii un gram din sufletul meu, atat au ei nevoie pentur a invata ca a fi om inseamna totul, a fi om inseamna "final frontiere"... A fi om este confruntarea finala avand ca indeplinire sufleteasca ridicarea in rang a sufletului, apropierea lui de Dumnezeu... Intr-adevar nu toti oamenii ajung sa se dezvolte, deci nu toate sufletele care trec prin simtirea de a fi om ajung ingeri... Eu vreau sa stiu cine sunt cei 24 de batrani care ne stabilesc destinele, care sunt ingerii care fac parte din cele 10 sefirete, care alcatuiesc Pomul Vietii- ARBORELE SEFIROTIC... si ma intreb... oare eu as putea macar ajunge in punctul cel mai de jos al acestui Arbore, in acel sefiret numit MALKUT sau IMPARATIA..., condus de Sandalfon, acesta sefiret fiind al oamenilor perfecti... ?????????????? exista oameni perfecti? eu cred ca da... si cred ca daca vreau cu adevarat si ma lupt destul voi ajunge aici... macar ca om sa fac parte dintr-o ceata ingereasca pe care nimeni sa nu poata sa mi-o refuze... si ramane apoi ca suflet sa cresc... si sa ajung cat mai aproape de Dumnezeu... cineva imi spunea mai sus ca trebuie sa iubesc sa ma pot dezvolta sufleteste... sau ca iubirea nu distruge creatia... nu iubirea fata de tot distruge, ci iubirea pentur o ea sau el care iti este alaturi... Dezvoltare sufleteasca se poate realiza si atunci cand nu iubesti o ea sau un el, dar iubesti dorinta de a fi inger si de a fi aproape de Dumnezeu... Stabilitatea emotionala sunt sigur si convins(incercat deja) ca distruge posibilitatea artistului de a se elibera de tot ce are mai sensibil si mai bun in scris, iubind manifestarea se face lumesc spunandu-i celui sau celei de langa tine un simplu si banal te iubesc, demonstrandu-i cu alinturi si atentie exagerate dragostea.... intr-un final... vreau sa multumesc celor ce au impartasit gandurile cu mine, vreau sa imi exprim bucuria ca sunteti aici inoni
=  x	Stefan Bolea [18.Oct.04 08:40]
exprimare destul de naiva cateva setting-uri reusite: complex de suprasentimentalism, un leș pe care îl târăsc după mine in rest, problematica prea firava, care nu atinge puncte cheie: corespondenta dintre iubire si orbire (absenta constientei), antiteza dintre Eden si istorie, care ar trebui tratate intr-un "personal" de genul asta
=  "exista oameni perfecti?"	Florina - Daniela Bordieanu [18.Oct.04 12:35]
"exista oameni perfecti?" Ghinionul tau, Bogdan :)- e ca citesc tocmai acum Nostalgia lui Mircea Cartarescu si nu ma pot abtine la un comentariu mic-micut. Glumesc, desigur. * e acolo o teorie interesanta, "spusa" de un copil - Mendebilul. o "altfel" de teorie decat cele "clasice". conform acesteia, omul nu e veriga finala a lantului...el neputand atinge perfectiunea in aceasta faza, ci in urmatoarea, intrupandu-se in altfel de fiinta. daca nu ai apucat sa citesti cartea, pot reveni cu un citat maine. * si ca sa raspund scurt-scurt la intrebarea ta (e musai sa am si eu propria mea opinie :) pe de o parte, iar pe de alta - subiectul e mult prea vast pentru indemanarea mea in ale cuvintelor si spatiul unui comentariu): nu exista oameni perfecti. exista oameni pur si simplu. insa, a cauta perfectiunea e un apanaj al omenescului. cu bine, D.
=  ce concluzie vrei cind e vorba de Dumnezeu?	Ioana Scorus [18.Oct.04 12:50]
"Unde e finalul și destinația acestei povești care se numește viață…", intrebi tu candid. Ai uitat sa citezi sau sa citesti partea esentiala din cartea lui Twain: "Acolo unde era ea, acolo era paradisul." Asta e finalul si detinatia pe care le cauti si nu le gasesti, avindu-le la indemina, in pagina.
=  parere pentru bogdan	dediudanut [18.Oct.04 16:19]
finalul acestei povesti care se numeste viata este cu siguranta pentru unii raiu,pentru altii iadu. cu siguranta toti ne intrebam ce trebuie sa facem pentru a ajunge in rai// cautam o viata intreaga raspunsul la aceasta intrebare,si negasindu-l,ne complacem in aberativa idee ca nu exista dumnezeu,nu exista rai sau iad,si atunci de ce n-am trai sub imperiul instinctelor primare.foamea,atractia sexuala si ura// de ce n-am inlatura ratiunea din aceasta ecuatie// de ce ,,n-am fi liberi,sa ne eliberam de asupritoarea lege divina// cautam cheia fericirii,dar nu o vom gasi niciodata atat timp cat suntem orbi.. unge-ti ochii,omule,si lumina te va cuprinde ca un fior divin cat despre iubire,spuneai ca oamenii iubesc si sunt fericiti iti spun,poate sunt prea dramatic ca nici un om nu stie ce-nseamna iubirea,e o utopie in lumea asta.. vezi doi pusti pe strada care se saruta si isi declara iubirea vesnica,iti spun ca iubirea lor e prea efemera pentru a o numi iubire.. si atunci poate ai sa spui,la ce rost sa mai iubim sa iubim e cea mai mare regula divina,si atunci sa iubim cu aceasta iubire imperfecta pana cand vom invata sa iubim adevarat,caci viata asta e un vis in care noi suntem niste invatacei umili care cauta sa invete abecedarul iubirii mai mult de A,B insa in lumea asta nu o sa invatam,dar ramanem cu speranta ca ne asteapta dascalul in lumea cealalta,cand o sa deschidem ochii,si o sa invatam restul abecedarului..
=  Un singur suflet e mai scump decat toata lumea	raza de luna [02.Oct.05 19:06]
Intrebarea ta imi pare atat de simpla si in acelasi timp atat de complexa , cred ca aceste intrebari marcheaza etapele in cunosterea menirii omului pe pamant.Abia atunci cand te intrebi ce vrea Dumnezeu de la tine si ce insemni tu pentru el iti intelegi misiunea si menirea. Evident ca numai din Iubire am fost creati dar Adam si Eva au "cazut"din Rai din neascultare. Din IUBIRE Dumnezeu ni-l trimite pe unicul sau fiu Iisus , ca sa rascumpere lumea pentru pacatele stramosesti , dar tot din IUBIRE rabda el toate pentru mantuirea noastra, pentru ca daca s-ar fi impotrivit rastignirii dupa firea omeneasca , noi am fi pierdut mantuirea ,viata si iubirea vesnica caci un singur suflet e mai scump decat toata lumea. Unii oameni isi cauta sensul pana la sfarsitul vietii lor cautand raspunsuri la intrebarea : "Ce vrea Dumnezeu de la mine si ce reprezint eu pentru el?" , unii isi gasesc raspunsuri mai pe la inceputul vietii si ferice de ei , unii nici dupa ce au plecat din viata aceasta nu au inteles ce s-a vrut de la ei. Abia cand ti-ai descoperit menirea si simti ca ai o misiune , pregateste-te pentru impotriviri , dar numai cautand Calea poti descoperi Adevarul si Viata. Iti recomand cu caldura : Maxim Marturisitorul , Isac Sirul ,scrieri ale parintelui grec Porfirie .
=  de la un suflet la altul	nacu ovidiu [02.Oct.05 19:06]
draga Bogdan, am citit si eu ,maruntul, cele ce ai scris tu despre iubire. apoi am citit si jumate din potentialele raspunsuri la intrebarea ta.la jumatate m-am plictisit si mi-a perit rabdarea. nu-s om invatat, nici filosof, nici macar intelectual.daca incerc sa-ti vorbesc si eu despre iubire si Dumnezeu, nu o fac din vanitate,sau din dragul de a da inca un ,,raspuns" care nu raspunde de fapt la nimic, ci naste noi si noi mladite ale eternei intrebari: cine sunt eu? de unde vin? incotro e finalitatea mea? am spus intrebare si nu intrebari pt ca e vorba de un singur trunchi existential si esential pt scurta noastra peregrinare pe acest pamant(destul de problematica ce-i drept!). in primul rand, exista IUBIRE si iubiri. lumea numeste cu acest nume aproape orice pasiune sentimentala, atractie fizica, patima mistuitoare etc. a unei persoane pentru o alta. se scriu poezii, eseuri, tomuri intregi de romane, si totusi, oamenii nu inteleg ce inseamna...a iubi. IUBIRE este stare de a fi, iar noi, oamenii, nu stim sa fim. din iad porneste orice cautare a lui Dumnezeu, si tot in iad se aude cel mai bine chemarea Lui:Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi. undeva, in vechile carti bisericesti era o vorba: Ai vazut om, ai vazut pe Dumnezeu - iar asta nu in sens panteist, ci in chipul Omului ai reusit sa-L ,,citesti" pe Dumnezeu, sa patrunzi macar o farama din taina iubirii Sale.Pentru ca Dumnezeu este intr-adevar iubire, dupa cum spune Sf Ioan Evanghelistul, si oricine ramane intru El cunoaste aceasta.ma leg iarasi de o vorba din popor, caci nu vreau sa vorbesc din capul meu natang: Cine stie cunoaste, asa se zice in ziua de azi. abia de curand mi-a picat si mie fisa ce-i cu aceasta zicala, mai mult smekereasca ar spune unii. cine stie, cunoaste, adica stiinta, teoriile, doctrinele vin din cunoastere, care nu este nimic altceva decat participare, experienta ,traire. Iubirea dumnezeiasca care-l cheama pe om -chip al lui Dumnezeu- la asemanarea cu El,inseamna comuniune, participare. poate spun cuvinte mari, cuvinte cu care esti deja obisnuit sa le auzi , dar o mie de cuvinte nu fac cat o picatura din adevarata iubire,o iubire nepamanteana, o iubire biruitoare, care invinge moartea si scapa din timp.la o asemenea STARE(repet ca sa nu creada cineva ca acum filozofez.stare=comuniune,impartasire) este chemat fiecare din oameni. Sf. Dimitrie al Rostovului avea un poem in proza foarte frumos in care ,smerit si invins la inima, vedea toate patimirile Mantuitorului Iisus Hristos: ranile din palme, acele palme care au tamaduit bolnavii si au inviat mortii;spinii de pe frunte,ochii inchisi pe cruce ,piroanele din picioare(nu mai continui ca devin plictisitor,desi poemul chiar e superb) si la final,dupa ce arata cat a suferit Dumnezeu si pe cruce a murit pentru noi, in schimb El nu ne cere decat un singur lucru: "Sa Ma iubesti , atat voiesc, iubirea ta o vreau". ce reprezinti tu in fata lui Dumnezeu? reprezinti motivul pentru care El s-a rastignit si a patimit, motivul pentru care s-a pogorat in iad, motivul pentru care a inviat. finalul si destinatia vietii? "Caci Dumnezeu atat de mult a iubit lumea ,incat pe singurul Sau Fiu l-a dat ca oricine crede in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica"(Ioan 3,16 pare-mi-se).Hristos nu-ti cere nimic,El te iubeste pt ceea ce esti,nu pt ceea ce faci(cum este iubirea oamenilor), El iti ofera totul, ba inca si pe Sine Se ofera prin Euharistie lumii "ca nimeni sa nu piara ci sa aiba viata vesnica". am vorbit mult deja dar cuvintele mele slabanoage nu pot sa zugraveasca adevarata iubire , cea pe care tu o cauti si de care insetezi.cuvintele raman cuvinte si folosesc numai in masura in care reusesc sa comunice, sa transmita din harul Duhului Sfant, sa-ti deschida dimensiunea adevaratei vocatii ontologice a omului: de chip al lui Dumnezeu chemat sa se asemene intru iubire Lui. sper ca vor folosi aceste cuvinte. ps: o carte care a schimbat multe vieti:"Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei" de Sf Siluan Athonitul.daca vrei, citeste-o.
=  ...va urma...	nacu ovidiu [18.Oct.04 21:47]
draga Bogdan, tocmai iti scrisesem si eu un gand care sa incerce a-ti raspunde la intrebarile tale. dar l-am scris ca pe un adevarat eseu si vad ca nu mi l-a primit, cica mia expirat pagina.oricum, poate ca-i mai bine asa, dar tot am sa scriu un eseu despre subiect pt ca e unul din putinele lucruri pentru care mi-as da viata, precum si mie mi-a fost daruita prin iubirea de sus... PS. o carte care a schimbat multe vieti:"Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei" de Sf Siluan Athonitul.eu nu-s omul care sa dea sfaturi sau recomandari,dar daca vrei, citeste-o.
=  pss	nacu ovidiu [18.Oct.04 22:32]
vad ca totusi mi l-a primit, e cel de sus. scuze pt repetitie. dar eseul tot il scriu!
=  pace	andrei nicolescu [18.Oct.04 22:34]
am sarit peste restul comentariilor si peste problemele demne de monologuri gen sex and the city. nu inteleg ce vrei sa demonstrezi prin ceea ce ai scris aici. ori ai avut vreo deceptie in dragoste, ori te plictiseai, ori filozofai la betie cu omniprezentul perete, ori.... e un lucru total aberant ca aceasta scriitura sa se afle in topul listei de subiecte fierbinti. domnul gagu o fi avand multi simpatizanti.. realizez ca, implicandu-ma, asigur sederea acestor "ganduri" in top. zsazsaspeck
=  fara intentia de a jigni pe cineva	Novleanu Iarina [19.Oct.04 12:06]
Credeam ca la subsolul textului ar trebui sa apara comentarii legate de calitatea poeziei/eseului/prozei etc. si nu raspunsurile/parerile cititorilor la dilemele autorului.Aproape nimic despre plusurile si minusurile textului. Mie mi se par doar ganduri fragmentate si inserate la nimereala.Prea mult sentimentalism. Plusuri nu-i gasesc.
=  .	Lucia Cordun [19.Oct.04 12:32]
Scuze ca intervin! M-a intrigat ce a spus Virgil in prima parte, nici nu am mai citit restul.......Iubim din interes?!!... Cum sa iubesti din interes? Pai atunci nu se mai cheama iubire, scuza-ma! Se cheama oricum vrei, numai "iubire" nu...Imi pare rau ca gandesti asa....... Iubirea vine pur si simplu,fara sa te intrebe daca o vrei sau nu, fara sa o ceri cuiva....Probabil trimisa de Dumnezeu, da....Dar vine, mai devreme sau mai tarziu.......Mmmmm....Mi-am amintit ca nu vine la toti............ Daca urasti, nu vei putea iubi......niciodata....... Parerea mea........
=  :)	Cristina Trușcă [19.Oct.04 18:36]
Textul e scris la personale, da? Ce atatea noduri in papura?...
=  pentru Lucia	Virgil Titarenco [19.Oct.04 19:18]
Lucia, mă tem că n-ai înțeles ce am scris eu. Hai să folosesc o altă formulă de exprimare (deși mi se pare simplistă). Noi iubim "datorită unei cauze". Dumnezeu nu este "cauzat" în iubirea Lui. Iartă-mă dar expresia "Iubirea vine pur si simplu,fara sa te intrebe daca o vrei sau nu, fara sa o ceri cuiva...." pentru mine stălucește prin naivitate și idealism. Ai auzit de determinism? Genetic, social, istoric, cultural, "environmental"? Evident, sîntem ființe morale, adică alegem între determinări. Dar asta nu înseamnă că ele nu există. Dar nu e vorba numai de "sursă" ci și de destinatar. De ce nu iubești pe toți bărbații din lume? Și de ce nu la fel de mult? Și de ce chiar în dragostea asta neromantică iubești pe unii și nu pe alții? Cînd am spus "interes" nu m-am referit la un beneficiu material ci mai degrabă la un "motiv" legat de o anumită cauză (recunosc că expresia sună oarecum pleonastic abscons dar sper să înțelegi) de care ne lăsăm determinați sau de anumite caractristici (nu neaparat fizice sau evidente ale persoanei iubite). Pentru cei care își pun problema "Credeam ca la subsolul textului ar trebui sa apara comentarii legate de calitatea poeziei/eseului/prozei etc. si nu raspunsurile/parerile cititorilor la dilemele autorului." le reamintesc ultimele rînduri ale textului lui Inoni: Ai un gând, un răspuns ajută lumea să înțeleagă rostul ei….
=  Iubirea... simulacre	Albu Vladimir [19.Oct.04 20:07]
Iubirea nu e definibila... iubirea nu e concept si tare imi e mila si de mama milelor ca oamenii vorbind despre iubire ajung sa se contrazica... atunci cand esti intru iubire nu exista decat lumina... dar noi doar vorbim aici despre iubire, demers pe cat de inutil pe atat de hilar... Ce sa zic si eu... diferenta mare intre eros si agape... Dumnezeu treime e singura alcatuire care poate demonstra inclusiv rational iubirea... iubirea ca jertfa... iubirea in libertate... sa iubesti atat de mult incat sa poti renunta la acel ceva iubit... iubirea dincolo de subiect si obiect... iubirea ca iubire... dar va intreb altceva: Exista iubire fara om?... apropos de Dumnezeul cel neconditionat al lui Virgil. Dar nu ma mai satur sa va citesc vorbind plini de orgoliu despre iubire... si daca nu as fi racit as si rade.
=  parere	dediudanut [21.Oct.04 00:05]
virgil are dreptate intru totu,lucia.. chiar si cand credem ca iubim cu adevarat ne inselam,pentru ca nu cunoastem,dupa parerea mea,iubirea ...
=  :)	Albu Vladimir [21.Oct.04 11:26]
Danut ar fi si caraghios :))... doar iubirea este singurul "instrument" de cunoastere si armonizat lumi :)
=  some .... or just	Bogdan Gagu [22.Oct.04 13:12]
eu ca om... voi lasa aceste ganduri sa fulgere in fiecare inima... eu ca om... voi incerca doar sa astept sa traiesc... incercand din cand in cand sa mai ocolesc cate o poteca... eu ca om... nasc valori infecte... eu ca om... incerc sa iubesc... dar ca zeu sunt nemuritor... sunt un zeu ars in fiecare piramida antica... sunt un nemuritor ce stie gandul fiecaruia dintre voi... sunt zeul lui dumnezeu si nu-mi negati cautarea de stele... nu ati avea nici o sansa.... ce reprezint eu pentru Dumnezeu???? nu ati reusit sa gasiti... eu, ca om, pentru Dumnezeu reprezint totul.... TOTUL SI NIMIC>>> pentru ca nimic-ul e arta... iar noi suntem arta lui Dumnezeu ceea ce ne face sa fim totul pentru El... TOTUL SI NIMIC PENTRU UN SINGUR PUNCT GALACTIC... NUMIT OM cel ce nu stie ca isi ucide creatorul... OM... cel ce a fost creat pentru-a ucide... OM ucide... ce?! sperante... multumesc pentru gandurile voastre... nu am putut raspunde mai devreme pentru ca am fost ocupat toata saptamana cu niste studenti straini... revin inoni
=  dinspre altfel de gânduri	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
Pentru gânduri scris-ai. Gânduri personale. De când lumea se scrie despre iubire și Dumnezeu. De când lumea se tace, se roagă, se vorbește, se cântă, se filosofează, se pictează, se moare, se joacă, se pune în scenă, se aruncă, se zboară, se visează, se... De când lumea... lumea gândește iubirea, sau o simte, sau o așteaptă, sau o pierde, sau nu o știe, sau o împărtășește, sau o naște, sau o caută, sau o ucide, sau o transformă, sau o urăște, sau o închipuie... Nici nu mai știi la un moment dat ce este, tot repetând cuvântul (ca în jocul acela de copii, când repetam de nenumărate ori "farfurie" și nu mai știam ce spunem, ce înseamnă, își pierdea semnificația, iar noi ne prăpădeam râs). Nu, nu sunt cinică, Bogdane dragă, deși așa pare aici. E un tragism în mine. Și inevitabil un comic. Fiindcă în seara asta împărtășeam cu un prieten aceleași întrebări: iubire? Dumnezeu? rost? om? Niciodată cred că nu vom găsi decât încercări de răspunsuri. Esențială este căutarea, poate, pulsul, viața. Iubind, desigur. :))
=  ultim ecou	nacu ovidiu [18.Apr.05 22:04]
a pyle of shit! iata mormanele guralive ale lumii! iata molozul refractar la orice raza de lumina; iata iadul de zi cu zi ce nu mai poate fi indurat decat intru Dumnezeu. unde esti, Bogdane, si unde-s cuvintele cele multe si desarte ce s-au vrut raspuns la intrebarea ta? ti-a ajuns macar unul la inima, sau si strigatul tau a fost unul mimat, si deci vrednic de slabele ecouri "literare", gloata de raspunsuri ale poezistilor. unde esti?