Comentariile membrilor:

=  dar tu, tu mai știi?	Cristina Ispas [06.Oct.04 13:18]
Hei, sunt prima! Mi-a plăcut de la prima până la ultima răsuflare. Uite: "stii ? a existat o vreme cand ti-am facut implant in buze cu doua jumatati de ancora si te-am rugat sa-ti lipesti gura de departare", "stii ? a existat intr-o vreme la capatul ei un copil care te-a iubit atat de mult incat si-a mutat inima in palma si-a jucat friptea cu tine pana a ramas cu mana invinetita" etc. of, uite că mă simt deja prost pentru sublinieri. Nu era cazul, dar am să las acum așa. Îmi place întreagă. Întotdeauna am simțit o strângere de inimă când am citi o poezie de dragoste cu zăpadă. Albul ăla pe care se profilează prea clar gesturile, ezitările la început abia ghicite ca umbrele gesturilor etc. Uitarea și albul și frigul... Vorbim.
=  eu da, mai stiu	Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25]
cristina, inseamna ca avem un lucru in comun, chestia cu zapada si dragostea.nu are nimic daca ai subliniat aspectele respective, stai linistita. vezi, ma gandeam ca s-ar putea sa banuiesti "albul si frigul"... dar nu ma gandeam c-o sa intuiesti "uitarea"...
+ sa stie si C	nichita victoria [02.Oct.05 19:05]
un poem nascut din framantari, un poem hipersensibil, amplificand toate semnificatiile gesturilor, gandurilor, de parca orice cuvant rostit ia proportiile unei catastrofe. un incatusat al absolutului...da, asta esti. semn ca mi-a placut si nu putin, las tie
=  despre uitare	Cristina Ispas [06.Oct.04 14:02]
Cluadiu, mai ales uitarea o intuiesc, încă de la început. Cum spuneam, încă din umbra gesturilor de fericire. Eu mă sperii atunci când mă trezesc că am ceva în comun cu cineva, și imediat găsesc diferențele în acel ceva. Cum aș fi scris eu despre alb, frig și uitare? Probabil aș fi uitat să scriu. Și aș fi scris despre altceva. și oricum nu ar fi fost bine. și oricum nu e bine, nu?
=  Ingeri si pasta de dinti	Andu Moldovean [06.Oct.04 16:09]
Unule, vin aici ca sa nu zica lumea ca la tine vin numai fetele :-) si inca cu stelute. Ce sa-ti zic de scriitura asta? Inceputa bine, continuata a'la' carte dupa gustul clientelei si dreasa la sfarsit. Simt asa cum iti vine ingerasul pe la creieras, iti sopteste ceva (tu esti dintre cei privilegiati, fara doar si poate) dar dup-aia te lasa singur si tu ca sa nu fii chiar singur vii pe poeziepunctro unde scrii ca sa te citeasca unii Unule care n-au nici o legatura cu ce ti-a suflat amicul la ureche. Poemul asta e un sandwich de soapta de inger cu televizor dat prea tare. Numai bine! Bobadil.
=  claudiu	andrei nicolescu [06.Oct.04 16:25]
stau si ma gandesc si ma razgandesc daca sa-ti scriu ceva sub texte. in fond ce naiba au textele tale asa bun in ele? ti-am citit majoritatea poemelor postate la ora actuala pe site si am obs tendinta de cauza-efect sau introducere-deznodamant in crearea unei metafore. par example, pornesti de la "inghetat" si ajungi la mult prea asteptatul "zapada" in primul vers. o fi tehnica ta personala, o mai exista asa ceva, nu stiu... cred ca pana la urma, deducerea deznodamantului unei constructii metaforice in poezia ta este foarte realizata, de fapt sunt sigur ca e foarte bine realizata, dar personal nu gust aceasta tehnica(e tehnica pana la urma nu?) "strazi a caror nume incepeau cu Colgate si talpile noastre pline de carii" vezi, cauza-efect. tot poemul e construit in jurul acestei sintagme. eu, de exemplu, nu as folosi ceva atat de la indemana cititorului pentru a-mi exprima o idee (alb ca varul, imi spoiesc peretii fricii...ceva de genu). pana la urma e doar o opinie ca oricare alta. finalul mi s-a parut superb. de fapt cred ca e singura strofa care mi-a placut cu adevarat din tot poemul. cu respect andrei
=  andrei	Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25]
in general in poezie e nevoie de efect-cauza, nu e nevoie sa apara de N ori intr-un text, asta asa este, altfel risti sa devii previzibil, insa nici deloc altfel risti sa cazi in intertextualitate.uneori ar aparea ideea de baroc, dar cmon trebuie something new.nici efect-cauza nu e "something new", asa este; dar tu stii, calatorului ii sade bine cu drumul, si gandindu-ma la chestia asta imi spun ca tot "mergand" dai de lucruri "noi".mai stii ? poate o sa dau si eu de ceva mai nou, naiba stie. apropo, "cauza-efect" am observat ca se abordeaza mai mult in raport simbolistic; adica zici de ex. "zapada" si apoi creezi un tablou care sa dea de inteles o iarna sau ceva care sa fie in proportionalitate indirecta cu primul element.insa asta mi se pare nasol, nu-mi place. de fapt stii eu vorbesc aici de o gramada de elemente si stiluri dar cand scriu nu ma gandesc la nici unele.cum o veni, asa sa fie. :)
=  nichita, cristina, andu	Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25]
nichita, bine ca n-ai zis hipertensiv :)) cand ai zis incatusat, prima imagine din fata ochilor a fost una cu o pereche de catuse.mai mult nu mai zic ca ma cenzureaza lumea :)) p.s: nu stiu daca C. stie, o fi uitat ? cristina, mie-mi plac coincidentele, de fapt in ultimele luni am avut parte numai de asa ceva din partea cuiva.cand pe rand cand amandoi odata.acum insa ma intreb, "mai stie?" andule, vorbeam adineauri de coincidente, fir-ar sa fie.sandwich - ma duce cu gandul la genul ala de "haleala" rapida :)) gen fastfood, si chestia e ca si eu am ce am cu fastfood-urile din "cand in gand", si C. la fel. p.s: amicul ala de la o vreme e cam tulburat saracul, si "nobody" caaaaaaaares si stii tu mai bine ca mine cine e de fapt "nobody". va multumesc.
=  Clau	Geta Adam [06.Oct.04 16:56]
Singura chestie care nu mi-a placut este "din cand in gand" - o aud prea des la birou:) In rest, e ca o joaca a cuvintelor, o impletire de "da" si "nu". Final bun.
=  Claudiu	Albu Vladimir [06.Oct.04 18:22]
"ne chema Alexandru taiam nodul gordian din Strada Sforii si se latea ca noi sa putem trece de gat patinand pe asfaltul poleit incaltati in periute stii ? a existat intr-o vreme la capatul ei un copil care te-a iubit atat de mult incat si-a mutat inima in palma si-a jucat friptea cu tine pana a ramas cu mana invinetita"... partea aceasta imi place cel mai mult... in rest mai Claudiu ne ametesti si la urma mai ai si pretentia sa avem dintii albi:)
=  o antologie a procedeelor kitsch	liviu dascalu [02.Oct.05 19:06]
"a existat o vreme cand ti-am facut implant in buze cu doua jumatati de ancora" Grotesc. Pentru implant se folosesc ace fine. O fi vreun simbol marinaresc, sau evocarea vreunui tatuaj viril, pe umar? "te-am rugat sa-ti lipesti gura de departare" E o foarte proasta dispozitie a obiectelor poeziei in spatiu. Faptul ca iubita (presupun ca despre asta e vorba, doar e vorba de acceasi persoana cu implantul) se dilata inspre infinit nu e o metafora a sentimentului in(de)finit al iubirii, ci o grotesca dez-limitare a ei. Mi-o imaginez ca pe un fel de embrion uman, lipit cu buzele de transparentul flacon numit "departare", conservata in acelasi gen de hieratica nemiscare in propria contemplare de sine. In rest, "strazi al caror nume incepea cu Colgate si talpile noastre pline de carii", e un bun exemplu de parodie involuntara. Poezia ca un fel de cos de gunoi pentru reziduurile cotidiene ale mintii, in care "evenimentul" spalarii matinale pe dinti aureoleaza intreaga zi si ii da un fel de sens. "strazile asfaltate cu tartru". Daca as fi Ion Barbu as indrazni o metafora dificila, cea a castratilor de lobii superiori. Eu ma gandesc la cortex, nu la lobii respectivi, dar cortexul are sonoritati mult prea savant-medicale pentru un banal comentariu ... sa zicem, literar (daca ma ocup intr-adevar de literatura aici). Ce mai lipsea din acest kitsch diform, la inceput, si apoi parfumat in mirosul de mentol al pastei de dinti Colgate? Nuanta sentimentaloida. Un fel de antologie a procedeelor kitsch, asadar: "a existat intr-o vreme la capatul ei un copil care te-a iubit atat de mult incat si-a mutat inima in palma"
=  magister	Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25]
si nu inteleg de ce m-ar interesa ca se folosesc ace fine. sau ar fi fost mai nimerit sa zic in talpa si ca ar fi calcat pe "departare" ? ma mai gandesc
=  excelente...	Ioana Scorus [07.Oct.04 06:45]
ultimele strofe, in afara primelor doua si jumatate, asa mi s-au parut. Incepe banal, apoi urca, punctl de forta fiind finalul, care este absolut superb. "Metropole tahicardice ale sinelui strazi" nu/mi suna deloc, dar deloc bine. Te-as sfatui sa refaci pentru ca poti face din ea un mic diamant.
=  cine stie?!	Cristina Davidescu [07.Oct.04 10:58]
Are ceva din Cartarescu poezia asta, cel putin la nivel de atmosfera. Imaginea din final, cu inima scoasa de UN COPIL si pusa in palma, apoi lovita sau lovind, mie una mi-a strans stomacul. Asta trebuie sa fie forta expresiei... Inca ceva, Liviu ti-a sugerat discret acel acord, "strazi AL caror nume INCEPEA..." sau "ale caror nume incepeau". In rest, numai de bine :)
=  inima din palma	Elena Albu [07.Oct.04 09:51]
Imi place finalul.Tocmai versurile pe care Liviu le pune in incheierea comentariului sau.Oameni suntem, si tocmai de aceea diferiti...
=  despre coincidențe	Cristina Ispas [07.Oct.04 10:04]
Claudiu, dacă mai știe sau nu, depinde de noile ei coincidențe, sau de lipsa celor vechi. Eu zic că albul ăla trebuia să te pregătească mai mult, că de-aia era el acolo... Vorbim. Sper să mai știe.
=  magister ( iar ), ioana, cristina, elena, fata verde	Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25]
liviu mai vroiam sa te intreb ceva da' acum mi-am adus aminte: ai avut vreodata senzatia ca desi stii ca nu-i bine sa spargi un geam ( pentru ca se ia lumea de tine ) totusi o faci ? cam asa incerc eu sa scap uneori de obsesiile sentimentaloide, decat sa scrii 10 mai bine incerci una si buna ca sa treaca cu totul.legat de final, ai dreptate, pentru cineva cu 'experienta' sa zicem e previbil si intr-un fel poate fi luat ca un kitsch, dar vezi tu depinde de cititor, eu zic ca pentru ce am scris in ultima vreme merge, e cat de cat acceptabil, nu se repeta. la chestia cu implantul o sa ma mai gandesc.legat de colgate si talpi parerea mea e ca suna binisor. am observat ca tu vizualizezi destul de mult atunci cand citesti un text si de multe ori tinzi sa o faci trimitand contextul in real. ei ei, dar uneori mai sunt si sensuri figurate si uneori trebuie sa nu iei ce scrie ca fiind fix ceea ce pare.depinde acuma de conceptii. ioana, nici mie nu prea mi-au placut metroplele alea.a fost o parte din poezie pe care am scris mai in fuga si mai grabit, in sensul ca uneori se mai intampla sa simti ca nu poti scrie dar totusi incerci ca sa poti sa scapi de o chestie.eu textul asta l-am scris pentru ca "i had something on my mind", si daca nu incercam sa scriu ceva ma apasa si mai tare. cristina, am citit vreo 2 poezii de Carta si-apoi m-am lasat ca nu mi-a placut :)) dar asta era demult, sa vedem poate acum o sa am alta parerea dupa atata timp. elena, si mie imi place finalul dar asa cum zice liviu ar putea deveni previzibil.eu zic ca poate deveni previbizil in contextul in care "autorul" scrie numai "sentimentalisme de astea", doar atunci. :) ay cristina :) a inceput o melodie, Usher - Simple things si tot repeta in refren "it's the simple things in life we forget"...
=  cu mana invinetita	Alexandru Despina [09.Oct.04 15:04]
partea cu copilul ramas cu mana invinetita o gasesc mai mult decat o metafora frumoasa picata la moment, o vad ca pe un proces prin care trece cel ce asteapta iubirea intinzand mana ca intr-un joc de care nu stie mai nimic, un joc problema, apoi, uita ca si el face parte din aceasta ecuatie, uitare care il trece prin fazele... le-ai descris atat de superb ca ai lasat cititorului starea, cuvintele zboara ca fulgii... da, trece prin faze pe care le-ai observat si descris superb, apoi se intampla ca dumnezeu, dracu', sau pur si simplu mana lui il transforma in ... asociez vineteala cu cea mai expresiva culoare a curcubeului, mov, asadar copilul e transformat in mov si... mi-a placut, de fapt m-a tulburat putin poezia ta... la buna citire
=  planetis	Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25]
chiar nu mi-a trecut prin minte movul, nu observasem asta. merci merci. altceva ce-as mai putea spune, cred ca ai dat de inteles tot ce era legat de mov.conotatii si simbolistica, ma rog :) te mai astept anytime
=  geta, vlad	Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25]
ma scuzati, nu stiu de ce v-am sarit, m-am incurcat in comentarii.acum am vazut ca nu v-am raspuns. geta, ma crezi ca nu stiam de "din cand in gand".daca stiam 100% as fi ales altceva.ca sa vezi cat de mult conteaza parerea cuiva, mai ales cand spui ca tu ai mai auzit asta. :) apropo, cand scriam la un moment dat cand am vazut ca textul e mai scurt ma si gandeam oare ce parere ai avea, ca stiu ca-ti plac textele mai scurte :) multumesc frumos. vlad, paaaaai... chiar nu stiu ce mi-a venit cu colgate-ul. uite lui liviu i se pare nasoala imaginea + inceputul; ii dau dreptate la inceput, cred ca ar merge altceva in loc de implantul ala ca vizual e un mare esec.dar la colgate raman de parere ca este ok. merci :))
=  Andersen	Bianca Iulia Goean [11.Oct.04 12:34]
Claudiu, m-a surprins la inceput modul in care ai scris tu aici, apoi, citind (cuminte ;-) comentariile, am inteles ce s-a intamplat: ai scris spre descatusare... ei, asta imi suna cunoscut si dintr-o data parca poezia se dezvaluie altfel. Cred ca stii si singur ce-i cu oamenii de zapada claditi noaptea... eu cred ca de aceea ai si scris. Intr-adevar, strofa a doua merita refacuta, desi mie ancorele mi-au placut, uite, eu chiar am fost agatata cu o ancora, dar refa, refa, nu toata lumea stie cat este de dureros... "si se latea"... nu se prea intelege cine, si nici nu-mi suna bine aici... dar continuarea este super plastica, m-ai dus cu gandul la Craiasa Zapezii, inghetand inima unui baiat cu un sarut. Chiar, esti sigur ca nu era chiar ea, Craiasa Zapezii? (C.)?
=  bianca	Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25]
o sa revin la a doua strofa, asta este clar clar, merci :) nu stiu ce-i cu oamenii de zapada facuti noaptea.imi spui te rog ? p.s: adormeam inainte cu povestea aia, o aveam pe disc ( Craiasa Zapezilor ). p.s1: acum C. e doar o litera.
=  Claudiu, despre oamenii de zapada claditi noaptea	Bianca Iulia Goean [12.Oct.04 17:51]
soarele topeste zapada, Claudia. Dimineata rasare soarele. Din oamenii de zapada raman, de cele mai multe ori, doar accesoriile, amintirile... Eu o citeam si ras-citeam, una dintre povestile mele preferate. PS: "acum C. e doar o litera"... da, au ramas accesoriile, amintirile, zapezile s-au topit. ... ehe hei... Ou sont les neiges d’antan? (sper ca mi-aduca aminte corect...)
=  da, merci fata	Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25]
Claudia zici, da? merci fata :)) eu o ascultam de multe ori, si cea cu lebedele, si basmul ala cu caciulita, sau cei sapte armasari. ei, basme scandinave, cine stie, stie :) welcome in da` club. apropo, mie-mi citea mama, recunosc, nu avea farmec daca citeam eu. ultima oara cand mi-a citit mama o poveste stii cand a fost ? sa nu razi, acum vreo 5 luni :)
=  Oooopps! ;-)	Bianca Iulia Goean [13.Oct.04 10:38]
Scuze, man! ;-) na, ca te-am botezat, din graba. da' miel nu-ti dau. ma abtin sa comentez chestia cu cititul povestilor ;-)))
=  :)	Florentina Clapa [11.Sep.06 10:01]
stii ? a existat intr-o vreme la capatul ei un copil care te-a iubit atat de mult incat si-a mutat inima in palma si-a jucat friptea cu tine pana a ramas cu mana invinetita imi place mult imaginea asta...curajul de a-ti muta inima in palma, asumandu-ti riscul de a fi vulnerabil..la coment literare nu ma pricep...e a mia oara cand o spun aici