| = Lacrimi pe colțul dinților de lapte | Marin Constantin Daniel [24.Sep.04 12:49] |
| Chiar dacă mulți dintre noi alegem să răsărim în tulpini, chiar dacă ne aruncăm intermitent în dreptul soarelui, cum ai dat de înțeles, nu există un motiv de stagnare sau mai rău, de declin. Dimpotrivă, mersul gândurilor tale nu este nici pe departe lent;,,Un cub odinioară avea lacrimi pe colțul dinților de lapte" este doar începutul unui drum lung, cronometrat, măsurat dintr-un cuib al veșniciei.Aceste versuri deosebite merită să le tot citesc undeva la țară, căutând ecouri, întelesuri printre nori taiați de umbrele unui măr padureț. | |
| = o vorba pentru Marian Constantin Daniel | Lucian Preda [26.Sep.04 02:07] |
| Abia acum citesc mesajul tau si ma minunez extrem de ce poate provoca scrierea mea unui om incat imi vine sa trag scaunul de la birou si sa ma uit incontinu la monitor in pozitia stat in picioare. Multam de trecere si te mai astept printre randurile mele chiar si cu o privire. Doi | |