| = virgil stardust | andrei nicolescu [22.Sep.04 07:30] |
| virgile, finalul face toti banii, pentru generatia MEA, pentru ca ma simt cu musca pe caciula. :)) frumoasa oda a tineretii, a imaginatiei, talentului, culturii, revolutiei, avant-gardei etc. ti-as scrie mai multe dar sunt in drum spre SCOALA. sa invat, sa distorsionez viitorul, sa ziggy stardust, sa declansez un prezent continuu.... andrei | |
| = Aha: sarmanii! :) | Silvia CALOIANU [22.Sep.04 07:50] |
| "sărmani epigoni zămislind mereu aceeași melopee" :) Cat face doar inceputul poemului tau in acest sens!!! Dar, mai bine tac...E mai...sanatos... | |
| = ... | Silvia CALOIANU [22.Sep.04 08:09] |
| De fapt, scuze, am gandit "in voce"...Chiar scuze: nu am nici un chef de suparare...Nu stiu de ce tocmai aici am "izbucnit"... | |
| = ... | Virgil Titarenco [22.Sep.04 08:16] |
| nu e nici o problemă, Silvia | |
| = "prezentul continuu" | Mihaela Maxim [24.Sep.04 09:28] |
| poem atavic, ancestral, din burta neantului, în care privim cu ochii cârpiți nașterea ca pe o fprmă continuă de existență. Lifturi cu experiențe rămase între etaje, iubiri care strigă cu pumnii în geamurile mici, perfecta zădărnicie a orelor zgribulite pe hârtie, una lângă alta. ca un jurnal pe verso, în care sentimentele racolate absentează, gonite în gândul ascuns al unei noi revoluții... viitorul "distorsionat" este prins cumva înainte de vârtejul iluziilor chemate la parter. excursie în schimbare. | |