| = . | Andrei Dobos [16.Sep.04 11:33] |
| Citesc un poem care se prezinta un spatiu mediu al extatazului oniric sau nu; un spatiu situat intre "ratiune si simtire", intre "corpuri blestemate" si sensuri, intre pacat si "nisipurile miscatoare". In fapt, cheia poemului ne parvine prin ultimele doua versuri: "intr-un vis/camuflat in mine", iar ceea ce ar parea ca este un alt banal discurs poetizat despre vis, acest vis atit de uzat in poezie, apare prin intregul textual ca fiind o excelenta poezie a decadentei. Prezenta acelei invalmasiri, de copulari intre elemente abstracte si concrete mi se pare inspirata si la locul ei, spre binele coerentei. Nu pot sa spun ca m-a impresionat in mod deosebit poemul, in sensul de "infiorare lirica" sau mai stiu eu ce efecte cathartice, efecte ce oricum pot fi acuzate de anacronism la un cititor. Insa, la o analiza mai atenta m-am delectat cu anumite sensuri dibuite si cu modul in care ai construit textul. | |