| = de exceptie! | Andrei Dobos [16.Sep.04 11:47] |
| Se pare ca Vladimir "s-a inrait" de cind nu am mai trecut pe la el(sic!). Observ in textul de fata o mai mare carnalitate a cuvintelor, o mult mai buna incadrare spatiala. Miza poemului de fata este una generala poemelor lui Vladimir iar aceasta miza este, as indrazni sa spun, transfigurarea. O transfigurare care de aceasta data se face trecind printr-un spatiu de fond inchis, un element cu reverberatii palpabile. Semnificantul scriiturii tale, Vladimir, incepe o metamorfoza(care desigur, poate fi incheiata deja). Am devenit foarte interesat de acest ciclu de poeme. | |
| = in lanul de grau | Lucian Mușet [16.Sep.04 11:57] |
| Am citit si am tot recitit poemul si am constatat ca, uneori, sperietoarele pot fi frumoase. Dar, in acest caz, rostul lor mai ramane acela de a speria? | |
| = de trecere | Maria Prochipiuc [16.Sep.04 12:35] |
Mă opresc doar aici, din ce-am mai citit în pagina ta mi se pare că nu ești tu, oare să fi avut cineva dreptate? să poposim la hanul cel uitat să ne topim carâmbul cizmelor pe drumul către izvoare număra-vom ploile simulacre ale timpului uitat în oglinda retrovizoare turnesol turnat în creuzetul iluziei | |
| = Andrei, Lucian, Maria | Albu Vladimir [16.Sep.04 13:39] |
| Andrei: ce sa fac mai Ochila daca nu ai mai dat nici un semn de viata :)... va fi un ciclu de poezii pe tema asta... Lucian: buna intrebarea ta... numai ca lucrurile sunt neutre si numai noi le putem da aripi ori atarna greutati de gat :) Maria: indoieli?:)) partea cu hanul e adevarata suta la suta. Multumesc de trecere. | |
| + mersul trenurilor | Dan Mitrut [16.Sep.04 17:22] |
| pai cum sa nu fie el? nu te poti indoi de jocul intre sacru si profan, de cautarea asta de forma spirala pana cand cuvintele devin din energii inalte, baloane de sapun goale in care mai transpira doar parfumul detergentului. "curva se plimbă prin sat descheiată la nasturi între lucruri cunoscute taina îi stă doar în contabilitatea primară a amintirilor prietene oricâte trepte ai sări maratonist al atâtor unghiuri drepte în acest șotron al hazardului până la urmă inevitabil te va călca trenul de zece delicat ca o femeie îndrăgostită" partea asta mi se pare esentiala, pentru ca se apropie de Ianus Bifrons, a proteja taina de cuvinte care declama nimicul: "curva se plimbă prin sat descheiată la nasturi între lucruri cunoscute" mai apoi fatalitatea e ucisa de formula mereu subtilizata sentimentalismelor de om modern "până la urmă inevitabil/ te va călca trenul de zece/ delicat ca o femeie îndrăgostită" in acest amalgam de banal si taina exista un tren de zece, care elibereaza spiritele celor ce cauta doar directia de unde vine trenul sau care vagon e de clasa I. cu prietenie, Magul | |
| + a naibii tacere | Vâță - Diénes Andrea [16.Sep.04 18:25] |
| Daca subtitlul mi-a dat impulsul pentru steluta, poemul m-a convins de faptul ca o meriti, Vladimir. Stii ca mie imi plac partile intunecate, mai ales atunci cand le gasesc intre versurile tale sensibile. Felicitari! | |
| = relativ | Diana Mihali [16.Sep.04 18:52] |
| excelenta a doua strofa, bunuta ultima, slaba de tot prima, fara miza. un pic lucrata, ar putea iesi ceva de exceptie. | |
| = Dan , Andrea, Diana | Albu Vladimir [16.Sep.04 20:38] |
| Dan: iti multumesc pentru ca ai timp pentru a trece dincolo de cuvinte... un gest de noblete ce tradeaza o fire aparte. Andrea: bine ca m-am lamurit cum e cu ungherele acelea pitite in crepuscul:)... stiu ce te atrage dar ce folos fluturelui calator timpul irosit? Diana:chiar si o singura privire are virtutea de a cauta Multumesc pentru cuvintele voastre. | |
| + la plimbare prin sat | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| i-am spus si ii mai spun: a doua strofa mi se pare demna de toata lauda. defineste poezia. pare scoasa sau dedusa din spatiu si transpusa intr-o imagine ireala. maratonist al atâtor unghiuri drepte în acest șotron al hazardului până la urmă inevitabil parca nu traieste la zenit (simbolul existentei in contingent) ci la nadir, adica in interior, care nu este efectiv ci numai latent. curva se plimbă prin sat descheiată la nasturi între lucruri cunoscute taina îi stă doar în contabilitatea primară a amintirilor... seamana cu un poem-inventar, cu amintiri insirate elocvent, locuind in sine ca o fatalitate. a treia stea vine de la mine desi l-am pus la loc de cinste inca de aseara:) felicitari, Vladimir! | |
| = Nichita | Albu Vladimir [17.Sep.04 11:15] |
| Nichita... prezenta si vorbele tale ma bucura iar eu iti ofer in schimb multumirile mele. Cei vechi gandeau sufletul ca fiind impartit in trei regiuni fiecare avand caracteristicile sale dar impreuna constituind un intreg... poezie se vrea o "radiografiere" a acestor zone. | |
| = fals expresionism | Stefan Bolea [19.Sep.04 23:42] |
| expresionismul este mai degraba o masca in acest poem. mult mai importanta mi se pare semiologia lui - modul cum aranjeaza autorul cuvintele, pentru a scoate sensuri noi - setting-uri noi. mi-au placut mai putzin incrucisarile (post)romantice: "fundamentul iluziei", "creuzetul il.", "sotron al hazardului", aceste paradoxisme-clisee facand mai putzin parte din modernitate | |
| = Stefan | Albu Vladimir [30.Sep.04 13:55] |
| Stefan multumesc de trecere... o analiza pertinenta a poeziei mele. | |