| = "mă lepăd întomnirii și mă mint" | Florina - Daniela Bordieanu [13.Sep.04 12:28] |
| o poezie aromind a toamna, a bilanturi si a regrete. excelenta prima strofa, admirabila rima si cursul versurilor. cu bine, Dana | |
| + cât inima-mi nu-i veștedă în carne | Maria Prochipiuc [13.Sep.04 12:30] |
| eu vă iubesc, cerându-vă iernatic să mă lăsați și toamnelor la fel… un nou univers poetic ? mă simt mai câștigată azi în amintirea zilei de ieri, universul tău e un univers al omenescului din tine, din mine sau… cu toate frumusețile, dar mai ales cu neistovitele tale elanuri de autodepășire. Poezia această pusă sub egida manifestului exprimă tocmai varietatea inepuizabilă a sensibilității influiențată într-un fel de tot ce societatea și natura în continuă mișcare îți propune ca meditație… | |
| = bun | Camelia Petre [13.Sep.04 12:51] |
| frumos! excelente versuri, daniel. pare ca un fel de batalie, mai mult impusa, ori dusa de valul vremii, caci in interior o pace imensa iti zugraveste chipul in culori ruginii, de vesnic apus... mi-a placut mult finalul eu vă iubesc, cerându-vă iernatic să mă lăsați și toamnelor la fel… si nu numai... | |
| = admirabil | Calimero [13.Sep.04 13:49] |
| Admirabila poezia, Daniel. Sper ca nu stirbesc cu nimic din apreciere spunand ca: eu urc prin capilare spre aortă și cânt la miocard în si-bemol, versuri foarte puternice de altfel, ies putin din registru )ca si homeopatic, de altfel). Felicitari si pentru nivel, si pentru toate poeziile frumoase. | |
| = Multumiri fara frontiere | Daniel Bratu [13.Sep.04 14:26] |
| Dana, e un bilant al prezentului, adica punctiform, fara regrete. e un tipat de pescarus spre valuri de nisip miscator. Multumesc pentru aprecieri, cu bine, Dan Maria, in universul poetic nimic nu mai poate fi nou, doar noi putem gandi altfel rasucirea spiralelor, putem desface sau inchide unghiurile de zbor. Tot ce am aflat e ca moda „unghiului drept de pe ceasuri” nu ma prinde in colectia de toamna – iarna. Multumesc, esti dar din darul iluminat al firii Camelia, inca o data se adevereste ceea ce banuiam demult, ca cel mai bine imi reusesc finalurile. De multe ori si uit sa incep, cu gandul sa pregatesc finalul cat mai bine. Totusi, atentie la prima strofa, poate rasturna un pic perceptia de pace imensa si « culorile ruginii ». « In vesnic apus » / dimineata-apare/ma intreb nespus/sa fiu bland supus/ sau sa fiu eu oare ? Multumesc, « inscriptie pe piatra de hotar » Laurentiu, fata de tine sunt prea putin altfel, maestrul meu de gand si vers, pentru a mai indrazni sa rasfir sensurile. Registrul consider, insa, ca trebuie depasit in permanenta. Stiu ca unele cuvinte suna sincopat, dar altfel s-ar intelege mai putin. Mutumesc pentru felicitari si cuvintele-daruri | |
| = eu va raman sui...toamnelor | Mihai Raluca-Ștefania [18.Sep.04 13:52] |
| Ce sa-ti spun Dane? Ca nu o stea, ci mai multe meriti! Eu iti dau inapoi steluta pe care tu mi-ai dat-o mai demult... am intomnat si eu sa stii:) | |
| = lenesule | nu inca [07.Jan.05 13:10] |
| Am observat ca esti lenes si la scris, pacat pt tine, sunt incruntat cand privesc textul asta ce a primit de pomana o stea. Pe cuvant ca de pomana. "voi sângele îl strângeți în retortă și-i înveliți globulele-n formol" alchimia nu prea e buna in poezii si in plus nu ai folosit bine simbolurile inspirate din domeniu. Nu mai zic nimic ca ma impusca astia ca pe Ceausescu. | |