| = catargul uscat... | Mihaela Maxim [09.Sep.04 17:33] |
| curgerea timpului se lasa cald așteptată, ca rădăcini de toamnă prin mar... se adună furtuna într-un tablou... vântul deschide piepturi... pădurea își desenează prin umbre trecutul m-au impresionat mult "peștii sătui de viață" și... "catargul uscat" mercic | |
| = Mihaela | Adrian Munteanu [10.Sep.04 12:08] |
| Deseori mă gândesc că rămânem meru pe acest catarg uscat, cu diluviul dedesubt, fără a fi superiori lui, ci simțind izolarea care ne-a cuprins. | |
| + Semăn un măr la colțuri de pădure :) | Florin Andor [10.Sep.04 20:12] |
| ... îți ascultam respirația mirat de ciudățenia unei indiferențe, părea că lumea încremenește în unghiuri obtuze ... îți luai o libertate închipuind durerea adulmecând parcă una din acele îndoituri ale vieții care știe fura colțurile zidurilor, spre învățare cu orice preț ... căutai apoi refugiu în mândria învinsului ce nu și-a meritat înfrângerea ... frumos, frumos ... la bună citire / vedere :) | |
| = Spor la treaba! | Adrian Erbiceanu [13.Sep.04 02:28] |
| Adrian, ai "semanat un mar" fara sa te gandesti la consecinte. Abia cand ai dat cu ochii de Eva ai observat ca "se clatina campia si desisul". Prea tarziu, ca sa mai salvezi ce se mai putea salva, ca si Noe, te-ai facut "carmaci de bronz" si te-ai lasat dus de valuri. Agatat "de un catarg uscat", nou Columb, privesti lumea cu alti ochi si te minunezi. Si ne minunam si noi! Spor la treaba! | |
| = Florin și Adrian | Adrian Munteanu [13.Sep.04 13:44] |
| Ca omul aflat în concediu, descopăr uneori mai târziu luciditatea unor comentarii. Și mă minunez, cum ați și observat, de prietenia conținută. O deslușesc tot mai rar în jurul nostru. Să fiți mereu iubiți! | |