| + Du-te la val, daca vrei sa cunosti valul. | Silvia Van [01.Sep.04 12:36] |
| Absolut incantatoare expresia impresiilor tale de la mare...:))). Am savurat fiecare cuvant cu o fericita intelegere a fiecareia dintre senzatiile traite de tine si cu uimirea de a te vedea deschizand usite mai mult sau mai putin ascunse spre lucruri si evenimente, in orice caz ignorate cumva de noi, ceilalti. Am salvat scrierea ta si o voi citi ori de cate ori imi va fi dor. De mare sau... | |
| = prima si ultima baie | oprea valentin [01.Sep.04 12:49] |
| am fost si eu la mare. intre primul scaldat si ultimul - la mine - nu s-a intamplat nimic. tu ai avut noroc. placut textul, si maniera... mai ales maniera. | |
| + Incintator! | Veronica Niculescu [01.Sep.04 14:28] |
| Absolut incintatoare lectura! Ceva mi-a amintit de Haruki Murakami, desi stilul este mult diferit. Numai in anumite puncte, ceva as zice ca face contact cu personajele masculine ale lui Murakami. Tarmul, apa, chiar si berea... si gindurile. Multa liniste aparenta in textul tau. Linistea adincurilor. Mi-a facut o deosebita placere, am zabovit mult pe pagina. Pe de alta parte, nu pot sa nu remarc: in vinzoleala care este acum la malul marii, ce minune ca mai exista unii care sa poata medita... | |
| = bucuria marii:) | cornel marginean [01.Sep.04 15:06] |
| Ma bucur ca randurile mele v-au adus bucuria marii. Stelutele le-au castigat valurile si nisipul si cerul de acolo :) Dar si eu sunt bucuros de ele:) | |
| = acelasi goblen, aceeasi mare | Andrei Neagu [01.Sep.04 17:26] |
| imi amintesc de impresiile tale de anul trecut (chiar si de goblen). despre mare ai sris la fel de... altfel decat o vad eu. asta pt. ca e greu sa vezi ceea ce este chiar sub privirea ta. cred ca asta am spus si anul trecut:) | |
| = Prea mult și prea puțin | Alexandra Mihalcea [02.Sep.04 02:03] |
| Între o mare așa cum o văd coafezele și cea cumplit de frumoasă pe care abia o poți intui și extraordinar de greu o cuprinzi în cuvinte, o prefer pe a doua. Chiar dacă e relativ interesantă, proza ta o cuprinde prea mult pe cea dintâi. Din a doua văd numai urme vagi. | |
| = coafeza | cornel marginean [02.Sep.04 11:47] |
| Draga Andrei am scris despre goblen si anul acesta pentru ca prin niste relatii matematice si nematematice face si el parte din viata mea:) Draga Alexandra, proza mea incearca sa gaseasca calea dintre cele doua ipostaze aflate in paradox, a vedea marea cu ochii coafezei si a trai marea cu trupul si simturile date de Dumnezeu tuturor. Voi continua sa caut, prin firea mea. In apararea coafezei:) Odata, doi mari oameni ai vremii, vestiti pentru evlavie, se imbarcau pe o corabie sa treaca marea. Pe tarm , alaturi, se ruga un anonim spre Dumnezeu dar nu stia rugaciunea si stalcea nepermis de mult cuvintele. Cei doi l-au oprit si l-au indrumat cum sa spuna. Corabia era in larg , cand cei doi am vazut cu mare uimire un om umbland pe apa, apropiindu-se. Era acel necunoscut care nu mai stia cuvintele si vroia sa le mai auda odata. | |
| = O alta mare | Alexandra Mihalcea [02.Oct.05 19:06] |
| Ei, vezi ca n-ai inteles? Eu nu vorbesc nici despre marea tuturor. Eu vorbesc despre marea aceea care este o adevarata poezie. Cel putin pentru unii... | |