| + ... și pentru încurajare | Maria Prochipiuc [01.Sep.04 08:04] |
| Nereușind să fiu, mi-am devenit mie povară. Fiindcă mă feresc de amintiri, fiindcă arunc priviri acuzatoare oglinzii, fiindcă îmi ascund nasul în pernă atunci cînd încă mi se mai întîmplă să mă gîndesc la tine...fiindcă încă respir în fiecare secundă, și fiindcă nu pot stăvili șuvoiul de gînduri frumoase pentru tine...Iată o rană pe care aniversarea ta trebuia să o deschidă, iar eu știam asta........Și dacă ar fi totuși să-ți dăruiesc ceva, aș încerca un răsărit de soare, cu marea cea mare așternută înaintea lui. Pe țărm, o făptură stă ghemuită și așteaptă să piară umbrele nopții. Un întreg realizat cu multă sensibilitate. | |