| = crezi tu oare că eu sunt ploaie | Maria Prochipiuc [31.Aug.04 10:23] |
| sper să nu înțelegi că am postit vreo două veșnicii prin schituri dacă îți e foame să știi că mi-au mai rămas pe buze niște cuvinte țin și de sete și de căldură niciodată nu mint și ploaie de-ai fi pare că totul te caracterizează, poezia are culcuș în inima ta, e o pornire ce pare să se confunde cu starea | |
| = O proiecție printr-un mediu eruptiv | Marin Constantin Daniel [02.Oct.05 19:06] |
| O proiecție printr-un mediu eruptiv, viguros crescută pe abruptul dintre inimă și suflet.> - normal, Isus a făcut minuni - pentru că numai în felul acesta oamenii puteau înțelege și crede în același timp. Îl vezi; cel din fața ta nu crede în tine, nu te cunoaște. Drept călăuză, tu îi deschizi o poartă, il inițiezi : >.Superbă explozie finală, un minitestament al apropierii.Concluzionând, o creație ce depășeste pragul multor ,,stelute". | |
| = crezi tu că ploile pleacă de bună voie în soare? | Florin NEDELCU [31.Aug.04 13:37] |
| :) e clar ca e toamna acum...s-au copt toate simtamintele udate cu ploile ce nu pleaca da buna voie...da... | |
| = Maria, Marin Constantin Daniel, Florin Nedelcu | Silvia CALOIANU [31.Aug.04 19:36] |
| Maria, sunt aproape uimita sa te vad la un text al meu, desi e absurd ce zic, stiu ca m-ai citit pe "saturate" de ziua mea :) Marin Constantin Daniel, am impresia ca esti un nou cititor al meu (daca nu esti, eventual, o clona:)!), m-as bucura sa stiu ca mai intri, te voi citi si eu. Florin, eu imi programez anotimpurile, inca :) va multumesc, tuturor, pentru impresii. | |
| + crezi tu? | Mae Stanescu [31.Aug.04 21:06] |
| da, are o tristete aproape de toamna poezia ta, cand vara se duce ca o femeie iubita intr-o singura noapte si lasa in urma luminile stinse, pescarusii raniti, nisipoase tadreturi; frumos final, il tot recitesc... | |
| = acest text nu cred ca apartine sirenei | Albu Vladimir [31.Aug.04 21:18] |
| Dupa umila mea parere si la indemnul Sirenei voi zice cu deplina sinceritate ca textul acesta e putin reusit. In mod normal va trebui sa argumentez acesta opinie ca sa fac pe plac sclavilor formei... autoarea situeaza din prima clipa demersul poetico-ontologic intr-o logica a trecerii prin insusi recursul la anotimpuri... verbul care devine unicul element de legatura intre un tarm doar inchipuit si un pretins interlocutor, cu identitate definibila doar in imaginatie, aflat in ipostaza de a alege intre ceea ce ii ofera instinctul si ceea ce e dat ratiunii sa macine. Dorul ... e definit aici foarte incoerent cu toate ca recursul la perspectiva temporala ii ofera o dimensiune tragica si autentica. Acel "testezi" e un verb aflat la un timp inteligibil doar pentru sirene, ca sa nu zic ca face harcea-parcea bunatate de inceput de poem... ma duce cu gandul la iranienii care isi testeaza rachetele... "...ai văzut tu vreodată să meargă pe apă vreo sfântă"... uite un vers cu pretentii... credinta la prima contestare... la marginea apei sta acum stalin in bikini si gandeste metafizic:))... un vers care pe cat se vrea de serios trezeste doar hilarul din noi. Serios ma intreb ce te-a facut sa ratacesti atat incat sa mergi intr-o ceata atat de mare... din bun simt nu mai zic nimic despre versul cu schiturile... e deja penibil... "vreo două veșnicii"... mai bine zicea sirena de harbuji ca parca era mai poetic. Urmatoarele trei versuri contureaza intr-un mod remarcabil un dans intre centrala termica si nimfa devenita peste noapte mastera, intr-o superba dispersie a rujului (universul se deplaseaza spre rosu nu?:) "niciodată nu mint"... dubla negatie... ma bate un gand sa fac o analiza pur logica a acestei nefericite expresii dar ma abtin de dragul dorului de mare:) De ce trebuie sa te negi pentru a accede la o perceptie veridica despre aproapele cel iubit?... sa fie doar faptul ca ne mintim prea des pe noi insine pentru a avea incredere in ceea ce spunem? Ploile care merg spre soare... astazi am ascultat o melodie aiurea despre asta... sireno uite ca am comentat sincer textul tau... stiu ca tu scrii bine si ca aceste text probabil apartine altcuiva... te rog sa repari greseala. | |
| = . | Mae Stanescu [31.Aug.04 21:24] |
| iar eu tocmai ii spuneam silviei ca este foarte in stilul ei:) | |
| = Albu Vladimir, da, "o melodie aiurea"... | Silvia CALOIANU [01.Sep.04 22:47] |
| Mae, esti binevenita si fara de stele, doar cu o impresie, ca aceea de mai sus...Cel putin, poti fi sigura, in asemenea caz, ca nu te simti aiurea, dupa ce vin altii sa conteste valoarea textului mentionat de tine... Vladimir, da, da, am zis ca nu ma supar orice ai zice...Si, chiar nu de suparare e vorba, dar...citesc-citesc, ce spui si, ma minunez sa constat cate lucruri te preocupa, citindu-ma! Si, ma intreb: oare cat de bine trebuie sa fii informat, asa incat sa iti permiti sa afirmi, triumfator de sus si tare, de la tribuna, ca in poezia mea as dialoga cu "un pretins interlocutor, cu identitate definibila doar in imaginatie"?. Nu, nu am de gand sa iti comentez toata exegeza de mai sus. Dincolo de glumele tale si de...un fel de tristete a mea, iti multumesc pentru sinceritate. | |
| = Mae | Silvia CALOIANU [01.Sep.04 22:49] |
| Imi pare rau, am uitat sa iti scriu numele in "concluzia" de mai sus :( | |
| = silvia | Mae Stanescu [01.Sep.04 22:56] |
| stii, cand acord o stea (ce ciudat suna, ca si cum as face o decoratie, cine oi fi eu?!:), deci cand imi place un text si il recomand nu astept sa vina altii dupa mine sa faca acelasi lucru; asta niciodata; asa ca nu ma afecteaza comm lui vlad,(nu ca m-ar lasa indiferenta:); si cred ca nici pe vlad nu l-a deranjat steaua mea; eu nu am zis ca e un text bun, nici prost; am zis ca imi place:)atat. | |