| + "un vis uitat pe banca unei dimineți" | Silvia CALOIANU [30.Aug.04 15:40] |
| Nu prea vad rostul afirmatiei "mă uit în oglindă în fiecare clipă / port pe mine cioburi de fețe", adica nu inteleg de ce "în fiecare clipă"? Chiar daca in sensul ca ai spera o schimbare, oricum imi pare banal spus si chiar redundant in contextul poetic. Exceptand aceste randuri, discursul tau raneste, raneste, raneste cu...rana sa, pictata afectuos intr-un limbaj original, metaforic...Imi vine sa mangai personajul cumva, sa il consolez, sa sting cumva durerea aceea sfasietoare...Ce forta, ce forta au cuvintele tale! Traita sau nu, starea aceasta a ta, poetica, "atinge", asa incat ratiunea uita sa delimiteze arta de realitate...Felicitari! Plec rapusa...Rapusa... | |
| + Mihaela | Luminita Suse [30.Aug.04 17:10] |
| Ochiul nud al tristeții, da, orice adjectiv al tristeții exprimă ori goliciune ori durere. Poezia ta este o mărturie sfâșietoare a dedublării în lacrimi. Un pic obositoare enumerarea din versurile 11-20. Ai putea începe acele versuri fără "un" și "o" fără a elimina nimic și fără a schimba sensurile? | |
| = e raspunsul | Mihaela Maxim [30.Aug.04 17:38] |
| trist pentru "nu te uiti niciodata?"...ba da, in fiecare clipa...(poate oglinda mea e alta, dar...) inca nu ma pot acomoda cu... cititul fara insomnie... ca cititor, te pui in tema personajului... esti, fara sa vrei, atins de mai multe lucruri decat ai vrea... din chipul intors apoi in suflet, trebuie din nou sa faci "tu", chiar daca uneori este dureros... si nu te poti impiedica sa ai nevoie de ceilalti, omul nu este facut sa fie singur... cred. nu ma asteptam sa am vreun ...ecou, va multumesc din suflet pentru contributia la operatia mea de estetica tacerii. bucurie e putin spus, va imbratisez... | |
| = Mihaela? | Silvia CALOIANU [30.Aug.04 19:57] |
| Mihaela, pari intr-adevar trista...Nu-ti imaginezi cat m-ai sensibilizat...Am motivele mele pentru a simti acut durerea din poezia ta...Uneori trisam, mintim, considerand ca asa e mai bine...Uneori evitam sa constientizam anumite lucruri..."estetica tacerii"?... | |
| = frumoasa tacere | serban georgescu [31.Aug.04 14:33] |
| De fapt asta e, o operatie estetica a tacerii, nu? Foarte reusita operatie! Daca-mi permiti o sugestie: pune sedila la "ț" in titlu, sa nu se inteleaga altceva. | |
| = mihamax | Lucian Parfene [02.Oct.05 19:06] |
| un frumos joc de-a eu si tu... si un sfat: fii mai dura cu textele tale renunta la cuvintele de prisos chiar daca iti vine greu... nu mai fi atit de explicita incearca sa sugerezi nu sa explici. ok | |
| = oki. | Mihaela Maxim [01.Sep.04 14:37] |
| merci pentru ..."acostare" în dreptul paginii mele, am repus office-ul, cu toate cele. deh...Îngergri, uneori operație, alteori tatuaj, uite-așa adunăm în palmă pietrele de ore cu palme de inscripții Lucian, ai mare dreptate. de multe ori uit ca trebuie sa ... pară poezie, vorbind... de-a dreptul. am senzația că timpul se scurge mult prea repede, pentru câte am de făcut. voi fi mai atentă, săru-mâna pentru... hint. | |
| = sorry | Mihaela Maxim [01.Sep.04 14:38] |
| palme. | |
| = miha | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| vai vai ce ai facut domle aici ? ca de la o vreme, din text in text reusesti sa surpinzi si mai bine si ai imagini din ce-n ce mai bune. chiar balastul si expresiile care uneori nu-si au locul in texte au inceput sa dispara usor usor. "tu/renegi sinele atmosferic/altoind jumatatea mea de oglindă" Chestia asta cred ca am vrut s-o zic de N ori si nu am stiut cum. p.s: stii ca mereu cand vad "miha max" imi aduc aminte de filmul ala "mad max" :-) | |
| = fain | Mihaela Maxim [02.Sep.04 09:06] |
| eu mă gândesc la ...un șoricel. mercic de.. binecuvântare. uite-așa, încetișor, află omul cum tre' să scrie... mercic!:) | |
| = o părere | Virgil Titarenco [02.Sep.04 09:31] |
| E densă ca o aromă puternică. Parcă puțin obositoare înșiruirile la un moment dat. Poate că puțin dinamism nu ar strica. | |
| = tacere nedovedita | Daniel Chirescu [06.Sep.04 15:34] |
| Mie mi-a placut :" raza de tacere nedovedita" Cred ca te referi la oameni care vorbesc mult intre ei dar sufletele lor tac. Si apoi mi-a placut : "străinul cunoscut care-ți pictează sufletul cu lacrimi". | |
| = Virgil, Daniel | Mihaela Maxim [17.Sep.04 16:18] |
| Virgil, inserez aici ce pusesem greșit sus, în urma comentariului tău Eu... mozaic în frânturi de oglindă pietre de tăcere înfipte în umeri cioburi de gânduri taie liniile vieții arhitectura sângelui adaugă trupului un oraș schele de oase închid tainele unor mâini sugerate ghem de lumină în rouă pânza speranțelor mototolită tu pui de infinit alergând pe degetele mele nesfârșite poarta de aur însuflețit a drumului țipăt suav la capătul tăcerilor gândul pe brațe adormit într-o aripă Daniel... mă bucur că ți-a plăcut, scuzele mele, nu te-am ...zărit atunci. bine ai venit! | |