| = Animalul gânditor, greșit numit om | Adrian Munteanu [12.Aug.04 18:02] |
| Un semn fugar al unei treceri de seara, singulară ca și lectura în anotimpul concediilor. Găsesc personajul nostru cotidian înghesuit, de această dată, între visuri ale unui trecut eroic și Caritas-ul contemporan, FNi si banci cu activitate în derivă. Epicul, bine strunit, e împănat cu inserții satirico-ironice, ce se mulează perfect pe orizontul așteptărilor actuale. Calea aleasă, dificilă și vastă, e bine condusă spre interiorizarea necesară. M-am simțit ca acasă, gustând rumnoarea străzii și vălătucii de transpirație ai unei metamorfozări în animale gânditoare. Ppe curând. | |
| = Mutumesc pentru trecere | Adrian Erbiceanu [13.Aug.04 01:42] |
| Adrian, Personajul meu urca, urca si se minuneaza. Pare de o naivitate dezarmanta pentru ca stie ce a lasat in urma dar nu are de unde sa stie ce il asteapta. La urma-urmei, actiunea se desfasoara intr-un decor balcanic, unde totul este posibil. Foarte pe subiect comentariul. Multumesc pentru trecere. | |
| = Asteptam cu nerabdare sticla din Cantul XI | dumitru cioaca-genuneanu [13.Aug.04 02:15] |
| desi nu sunt in concediu ca altii, mi-a fost a trece sa degust vin bun, nu mediu, din acest Cant number zece | |
| = "Mai ai putintica rabdare" | Adrian Erbiceanu [13.Aug.04 03:16] |
| Domnule Dumitru, As degusta si eu un vin bun dar n-am ajuns, inca, la sfarsitul poemului. Nici eu nu sunt in concediu. Ma cheama, neinduplecata, datoria. O sa vina si timpul vinului. Dar, pana la butelcuta din Cantul XI, "mai ai putintica rabdare"! Iti multumesc si tie pentru "vizita" virtuala. | |
| = Așișderea, aștept și eu / un nou cânt de la cel Zeu | ioan peia [21.Aug.04 14:13] |
| Citindu-vă, odată și-nc-o dată, Înlănțuit de sens și de măsură Mi-i "mintea tare greu îmburnițată" Căci, umilit mă-ntreb, ce creatură - "Poet divin, lumină fără" pată Vă dete harul ista de Statură!... Văzut. Citit. Recitit. Asimilat. Și înalț și eu Divinului precum domnia-ta, desigur, această frântură de odă, de el însuși ticluită: "Tu mi-ești maestru și tot tu părinte, Și de-s vestit, tu m-ai deprins cu-a tale, Să-ncheg în vers măestrele cuvinte." (Dante-Infernul.Traducere de Eta Boeriu. 1982) Am în domnia-voastră o înaltă consolare: "Nu mor caii când vor câinii", și nici grâu'-n miezul pâinii!... | |
| = corecție la așijderea! | ioan peia [21.Aug.04 14:39] |
| nu știu de ce nu poți interveni și în textele comentate?! domnii administratori ar trebui să reflecteze la aceasta... | |
| = Am ramas fara cuvinte | Adrian Erbiceanu [27.Aug.04 07:38] |
| Stimate domnule Peia, Aruncand o privire, din pura intamplare, peste text, am observat, abia acum, comentariul dumitale. Am ramas, realmente, fara cuvinte. Nimeni, inca, nu mi-a dedicat asa ceva. Multumesc frumos! Nu stiu care este cauza pentru care mesajele, de la aceasta rubrica, nu ajung la mine. Cred ca ar trebui sa intreb si, in acelasi timp, sa verific daca nu cumva exista si alte mesaje de care nu am luat la cunostinta. Va multumesc, o data in plus, pentru cuvintele de apreciere si pentru faptul ca m-ati atentionat de aceasta iregularitate. | |