| = ti-am | Maduta Florin [01.Aug.04 11:25] |
| citit in dimineata asta citeva poezii, scrii bine dar parca lipseste ceva, nu stiu exact ce. Poate pornesti de la o idee poetica si apoi nu faci altceva decti sa o diluezi tehnic? Poate ai vrea sa scrii altfel dar ti se pare ca trebuie sa te apropii de un stil acceptat deja? Nu stiu, tu sti? | |
| = florin | Elena Ciobanu [01.Aug.04 12:45] |
| da, stiu, explic prea mult, mi-e teama sa nu fiu inteleasa...nu prea ma las dusa,inca...problema e ca intr-adevar pornesc de la ceva, o imagine, o sintagma, o idee, pe care apoi o extind nu numai pentru ceilalti dar si pentru mine...inca cred ca daca continui lucrurile se vor imbunatati, so i'll keep on going; apropo, daca ai sugestii mai clare, ar fi binevenite. mersi pentru parere. | |
| = completare | Elena Ciobanu [01.Aug.04 15:07] |
| desi cred ca de asta sufera doar o parte din poezii mele, e o problema de care incerc sa scap...poate nu am reusit sa gasesc deocamdata un echilibru intre imagini, cuvinte si idei; cred...oricum, nu-mi place sa scriu doar de dragul formei dar ideile trebuie imbracate, si-atunci...tu poti sa-mi indici in vreun fel de unde vine neterminarea pe care o vezi tu? | |
| = E dificil ce-mi ceri | Maduta Florin [02.Aug.04 01:44] |
| O data pentru ca nu sunt nici pe departe specialist in psihologia creatiei, a doua oara pentru ca probabil nu exista retete. Am sa incerc totusi sa-ti spun cite ceva vorbind uneori poate mai mult despre mine decit despre tine. O coincidenta fericita ar putea face sa fie vorba despre amindoi. Un eseu filosofic este obscur atunci cind trebuie sa-ti sfarmi creierii ca sa intelegi ce a vrut sa zic autorul. O poezie e obscura atunci cind cu nici un chip nu poti sa-i simti lirismul. Ce vrea sa spuna poetul e important abia dupa aceea iar de multe chiar nu e important deloc. De exemplu in poezia ta: prima strofa este splendida, desi care ar fi semnificatia? M-am intrerupt ca sa o citesc inca o data. Foarte, foarte frumoasa. Si cind spun asta nu vreau sa spun (niciodata nu o fac) frumoasa in contextul siteului ci frumoasa printre strofele frumoase pe care le-am citit. Apoi ce urmeaza? O idee pe care vrei sa o faci inteleasa. E un fel de mixaj intre sentimentalism si fragment dintr-un manual de utilizare care se incheie magic ("acum nu pot sa ma dau de trei ori peste cap"). Toate pe o ideea pseudofilosofica (alienare?):"in fiecare dimineata ma nasc de doua ori". Lirismul e obscur, ideea e obscura. Nu sunt nicodata radical desi de multe ori par. Ideile zise filosofice pot sa apara in poezie. Dar ori ele sunt exprimate limpede pentru a sustine conexiuni intre elemente poeziei, avind rolul de asamblare, ori sensul lor ramine ascuns, greu de descifrat iar versurile construiesc ce-uri poetice care sa redea misterul acelei idei. Ca o exemplificare la primul mod poti citi Borges (chiar daca nu e poet) ori Cartarescu sau Stanescu sau Ioan Es. Pop. In a doua privinta exmplar mi se pare Ion Barbu, care imi place atit de mult incit ti-l si citez: "Pendulul apei calme generale, Sub sticla sta in tarile de jos, Luceferii marini suiau in cale, Salciu muia si racul fosforos" Bineinteles, am schematizat si cele doua moduri nu sunt mai niciodata pure, apar in amestcuri de diferite grade. Cum se rateaza insa (tu cam ai ratat dupa prima strofa...)? De aici speculez. Poetul (poeta) crede ca despre teme profunde cum ar fi moartea sau criza de identitate, trebuie sa se scrie cutremurator, fierbinte. Si atunci impaneaza eprimarea unei cugetari simple (De exemplu "totul e trecator") cu tot felul de poetizari sau dimpotriva transcriu pur si simplu cuvintele mari in poezie crezind ca au si contaminat-o in felul acesta de gravitatea temei. Tu procedezi in primul fel, cred eu. Ce ar trebui sa faci? Mie unuia imi pare greu sa cred ca exista prea multi oameni in ziua de azi care sa se raporteze tragico-filozofic la realitate. Si pina la proba contrarie consider ca tu nu esti printre cei putin, cutremurati intr-un mod autentic si intr-o maniera filosofica de marile teme. Nici eu nu sunt. Dar poti sa fii enorm de mare, cutremurator de mare in temele mici. Daca vrei sa o faci, daca iti cauti sinceritatea specifica (nu e deloc aceeasi cu sinceritatea naiva ci una calculata), daca ai noroc si talent poti fi enorm (nu-mi place cuvintul dar intelegi tu ce vreau sa zic) scriind despre lucruri mici. De exemplu: Simona Popescu. Nu cred ca se refera explicit pe undeva la moarte, la alienare sau mai stiu eu ce. Are de exemplu o poezie care se numeste "Profu" si cita meditatie, diperare, indirjire, optimism si disperare pune ea in poezia aia care e si despre moarte! Ca sa nu ma lungesc: prima strofa este despre sentimente confuze legate in mintea ta de momentul treziri. Semnificatia e obscura insa lirismul limpede ca lumina zilei. De ce sa explici mai departe? Trebuie sa ai incredere in cititor. Fara el nu poti face nimic. Tu trebuie sa pui o parte in asa fel incit sa poata pune si el o parte. Am un prieten, nu e specialist in literatura, e amator, de profesie este inginer, care mi-a spus o data: "Nu-mi plac poeziile care nu depind de mine". Inchei sperind ca ti-am fost de folos. | |
| = florin | Elena Ciobanu [02.Aug.04 14:47] |
| :-)) apreciez sincer gestul, da m-ai ajutat cumva...dupa cum spuneam stiu ca-mi lipseste ceva(explicatiile astea....); am sa ma gandesc, ai pe undeva dreptate, si totul porneste evident cu inceputul...de ce scriu?!, din pacate nu prea am scris pentru cititori (e adevarat...asta e)si am incercat sa-mi impun ideile...daca vrei poti sa spui ca nu prea i-am dat sanse sa creeze ceva; vedem ce facem in legatura cu asta; cu temele mici...da, asa o vad si eu(desi nu prea se vede aici, in sensul ca temele mici constiuie motorul...tu zici cumva c-ar trebui sa vorbesc despre ele, nu despre concluziile spre care ma poarta...mda, suna a literatura ce spui tu, zambesc...asta ar trebui sa facem pe-aici; reevaluam. mersi din nou ca ti-ai dat osteneala. | |
| = Elena | Oprea Lavinia [02.Aug.04 16:54] |
| Un text destul de bun...dar sunt de aceeasi parere ca si florin,parca lipseste ceva,dar oricum e destul de bun. | |