| = Încântat | Mihai Cucereavii [30.Jul.04 14:35] |
| "Suie în cer un rug de coapte grâne..." Am rămas încântat... fără replică. | |
| = Din suflet pentru suflet | Maria Prochipiuc [30.Jul.04 15:13] |
| Șoaptele ierbii ascunzând țărâna, Umbrele apei ce-o brăzdează viu, Zbuciumul pietrei, tihnă în pustiu, Și-al focului ce îmi sărută mâna,/b Doar un semn al citirii mele...stele de gânduri pe cerul albastru! | |
| = ! | Maria Prochipiuc [30.Jul.04 15:15] |
| ... | |
| = Maria și Mihai | Adrian Munteanu [30.Jul.04 15:19] |
| Semnele voastre, semnele prețuirii mele pentru voi. | |
| = Ne-am regasit linistea | Adrian Erbiceanu [02.Oct.05 19:06] |
| "Si-al focului ce imi saruta mana"... Prometeu, unul dintre titani, a furat focul din ceruri si l-a facut cadou oamenilor. N-a stiut la picioarele cui o sa-l depuna. Pentru fapta sa a fost inlantuit de o stanca si sortit unui chin vesnic: "Pe-aceste vami crucificat ramane Sufletul Lumii, necurmat ucis." Noroc ca prin apropiere a trecut Hercules, in versiune moderna ADIM, si asa ne-am regasit linistea. Si o data cu ea si un nou sonet frumos. P.S.: Observ o variatie, in metrica folosita la primele doua strofe, in comparatie cu sonetele precedente. Interesant! | |
| = . | Ioana Barac Grigore [30.Jul.04 19:34] |
| pe al sufletului il vedeam inefabil, incert, ascendent, deschis, cu multe vocale. tu detii raspunsurile, se pare... frumos, ca mereu, si esential | |
| = De unde ai furat lumina pe care ne-o dãrui zilnic?!... | Anda Andries [30.Jul.04 20:23] |
| Sufletul tau... un Prometeu înlãntuit?!... | |
| = Adrian | Adrian Munteanu [31.Jul.04 19:48] |
| Dacă mă botezi astfel , prind și mai multe puteri. Metrica nu e schimbată în liniile esențiale. Doar că, în primele două strofe, din 8 versuri 7 au accentul fixat pe prima silabă a primului cuvânt, din necesități de a atrage atenția asupra unor segmente pe care le-am crezut esențiale. | |
| = Ioana | Adrian Munteanu [31.Jul.04 19:49] |
| Avem fiecare răspunsurile noastre. Pe ale tale cred că le știu. | |
| = Anda | Adrian Munteanu [31.Jul.04 19:50] |
| Cam așa, dar care încă se mai zbate. | |
| = bucurie | miha maxim [31.Jul.04 23:12] |
| nu știu de ce mă bucur, la un text așa de trist... să fie oare pentru că locuim colțurile acelorași zile, aceleiași lumi? sonetul este o lucrare frumoasă. tristețea lui să nu te apese și ramurile bucuriei mele să te tragă de mânecă spre țărmuri calde de vis în noapte... | |
| = Miha | Adrian Munteanu [01.Aug.04 16:32] |
| În comentariile tale simt mereu emoția și sensibilitatea. Dacă ai lua odată inițiativa de a le aduna într-un text de sine stătător, ar ieși tot poezie. Pentru asta nu sunt trist. | |
| = drag Adrian | miha maxim [02.Aug.04 11:56] |
| nu suntem decât noi, și noi... și aceeași agonie ne sapă tăcerile noi punem, doar, răsad, gândurile noastre... | |