| + Porniri mă sorb și nu mă pot ascunde, / Căci nu-i un colț în mine-n care tace | Maria Prochipiuc [29.Jul.04 14:40] |
| Ardoarea mea împarte-aceeași soartă, Dorința-mi e un rug purtat de vânt, Aprins în trup, cu-mbrățișarea moartă, Uneori nu-ți vine să crezi dar totuși poate fi adevărat. | |
| = Maria | Adrian Munteanu [29.Jul.04 15:04] |
| Atât de aproape. Ești un semn de vreme bună. Nu mai apuc să mulțumesc. Am ajuns să o fac prea des. | |
| = dedicație II | miha maxim [29.Jul.04 16:27] |
| deșteaptă inimă se desfăta cu zaruri semințe de-ntuneric măsluite pătate-n cifru jumătate sânge pe suflet orb durerea e stăpână încinsă perlă mărgăritar arzând cuvântul mi se zbate iar pe foaie curgând din piept a lacrimii bătaie eu floarea vieții închid în piept plângând curaj zdrobit pe urmele tristeții o cană dulce de nectar în umeri a trebuit să stau în calea vieții schimbând victorii-n lanțuri de înfrângeri cum mi se-anină pana tinereții de vină-s ochii, sufletul, și îngeri | |
| = Miha | Adrian Munteanu [29.Jul.04 16:34] |
| De Miha Maxim ? Acest poem va purta pentru mine mereu savoarea momentului în care a apărut. | |
| = Pentru Adim | Constantin Nicolae Paul [29.Jul.04 22:31] |
| Lasa-ma sa fiu subiectiv si sa-ti spun ca e cel mai frumos sonet pe care l-ai scris. Imi place in intregime, asa ca nu am ce sa reprosez. “…temnița nădejdilor mă poartă Departe de lumină și avânt.” Final perfect. Imi place. | |
| = Moon | Adrian Munteanu [30.Jul.04 09:04] |
| Dragul meu, Dacă undeva, într-un colț de suflet, am fost pe o lungime de undă apropiată, eu sunt cel care mă bucur și sper să ne mai prelungim micile mulțumiri interioare. Poate chiar cu sunetul de azi care, a propos de ce spuneam, este unul al sufletului. Mie îmi place, dar nu întotdeuna rămânem pe aceeași lungime de undă. Ar fi și monoton. Succese și speranțe! | |