| + Zidiri | Adrian Munteanu [29.Jul.04 15:16] |
| "castele de nisip înveșmântate în sângeriu chip își așteapă ziditorul". Sub acest semn al timpului remodelat se derulează un poem în care deslușesc punctări cu tehnică diferită față de alte poeme. Mă refer la sintagmele fără final, tocmai de aceea polisemantice, ca în în primele două versuri. Cu riscul de a se considera că ne categorisim reciproc cu steluțe, o așez la locul ei, pentru că așa mi se pare normal. | |
| = sintagme fără final | Maria Prochipiuc [29.Jul.04 17:35] |
| Steaua ta îmi va fi de folos în nopțile fără lună, să-mi lumineze calea. Da, ai remarcat corect - sintagme fără final, trebuia sa-l numesc poem frânt, le-am separat... am vrut să mai spun dar... si da , iar ai nimerit versurile care îmi plac cel mai mult, dacă ar fi să intru din nou sa mai lucrez nu ar rămâne decăt atât | |
| = de ce? | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| de ce zici tu "sa nu te lasi prada sentimentelor ?" as zice ca din proprie experienta dar totusi, ia lasa-te matale pe o perna de aer in voia cursului unui rau de munte sa vezi ce frumos e. cu adevarat uneori te mai lovesti de cate-o piatra, dar tot ce conteaza e drumul ala drept si linistit pe care-l astepti, nu? | |
| = pentru Claudiu | Maria Prochipiuc [29.Jul.04 20:22] |
| Dacă tot plec la munte poate încerc... cine știe! Dacă vrei să știi piatra e nimic pe lîngă o stâncă...Să ne revedem cu bine! Nu mi-ai răspuns la insomnii! | |
| = maria maria | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| nu vreau sa zica nimeni ca scriu offtopic, dar hai sa te lamuresc cu insomniile. am retras la un moment dat toate textele de pe site, odata si cu seria "insomniilor", care acum daca le citesc nu imi mai plac, dar asa cum sunt ele reprezinta o etapa din "mine". nu am repostat decat 2-3 texte din cele vechi, in rest, doar ce scriu acum. p.s: daca vrei sa stii, stanca e nimic pe langa inima. :> | |
| = iglu de busuioc | Vasile Munteanu [29.Jul.04 20:32] |
| plouă cu maci în lanuri de busuioc, e lunea spre trei ceasuri rele, tu le aștepți în castele de puritate, rupi petalele și din cozile lor îți faci roșii, nemaivăzute mărgele. un "nezidit", | |
| = calatoarei | Bianca Iulia Goean [29.Jul.04 23:28] |
| Stranie asociere de elemente asupra carora timpul are putere(zapezi, roua, castele de nisip, cenusa, ... calatorul) cu cele atemporale: crepuscul, zidire, busuioc... ai forta, Maria! stanci cat mai inalte... | |
| = zăpezi pe datorie... | miha maxim [30.Jul.04 12:14] |
| nu mi-ai spus niciodată ce părere ai... dar mă atingi cu acest nou poem al gândurilor și nu mă mai pot abține palmele ei strânse învață sa picteze clepsidra cu vin sfințit umbrele tăcerii spunându-i: cândva ai să alergi în mâini pe nisipul crud al timpului-trupului meu Tu, lucrare de sticlă sub mâinile mele de piatră strop de apă vie curgea de pe chinul ei, în pocal ascunzându-i chipul ar fi venit pescăruși să dezgroape sensuri în stânca cioplită, plină cu vise cu buze topite vin de nisip unit cu lapte de lacrimă și sânge | |
| = Răspunsuri | Maria Prochipiuc [30.Jul.04 15:41] |
Claudiu – știi tu bine de ce te-am întrebat de "insomnii", poate le repostezi ( mie mi-au placut foarte mult) si da, ele reprezintă o etapă! Referitor la p.s-ul tău, la acea stâncă mă refeream eu (inima). Îți promit că dacă repostezi "insomniile" le voi recomenta. Vasile - prezența ta mă onorează și… foarte mult mi-a plăcut iglu de busuioc dar și celelalte interpretări – deja ai zidit cuvântul Bianca – Forță am, și sper să mi-o păstrez, îți mulțumesc de trecere și citire! Mihaela – tu mă știi atât de bine ( mă descifrezi ) încât nu reușesc să comentez cuvintele tale. Mi-a plăcut mult și acum și altă dată, chiar dacă nu am lăsat nici o licărire. Îți mulțumesc suflete ! voi lua aceste versuri pe coama norilor și le voi striga în zare,iar de sub Crucea Caraimanului le voi face petale de nu mă uita. | |
| = oki.și urechi. | miha maxim [30.Jul.04 17:08] |
| mă bucur... măcar tu. acum pot să plec liniștită | |
| = zambet pentru o inima | Catrinel [02.Oct.05 19:06] |
| am citit text si comentarii. "e doar luni spre marți" iar dincolo de acesta zi sper sa infloreasca surasul. nici nu stiu daca sa caute cineva dincolo de tine. e cald si bine acolo unde esti. am oarecum certitudinea ca de unde ai daruit vei primi ganduri bune cat sa dai viata acelor "castele de nisip" | |
| = spiritualizare impotriva tuturor regretelor | simionescu adriana-marilena [31.Jul.04 16:40] |
| n-am mai putut sta în privirile adâncului cineva striga și parcă venea spre mine orizonturi albastre întretăiate de mirosul busuiocului pun cenușa timpului în urna inimii Si vor ma fi seri… si vor mai fi dimineti, oamenii vin si pleaca si nu stim aproape niciodata exact de unde si de ce. Despre unii pot crede ca vor trece cu usurinta prin usa, dar dintr-o data, vor face cale-ntoarsa, altii, despre care sint convinsa ca nu vor da cu ochii de ea, vor trece pragul cu o usurinta neasteptata. Nici nu stiu daca azi e miercuri, joi sau vineri, e doar o zi cu ochi de roua trecand dincolo de zidiri, de usi si de conventionalele unitati de masura ale timpului, dar de suflet curgand prin mine cu daruire frumusetea poemului tau. | |
| = Răspunsuri | Maria Prochipiuc [31.Jul.04 20:02] |
Catrinel – dincolo de această zi o altă zi , mereu va fi alta. Mulțumesc de trecere si citire! Marilena – cineva mi-a zis candva: să lași ușa deschisă poate voi veni! De atunci nu numai ușa îmi stă deschisă, ci țin deschisă frântura aceasta de inimă în așteptarea călătorului. Cred că va veni! Mulțumesc pentru cuvintele tale frumoase, spuse din inimă pentru altă inimă. Deja călătorul a venit, mi-ai trecut pragul și mă bucur. | |