| + personaj iubitor, "ora nebuna"...cu "pastile" | Silvia CALOIANU [27.Jul.04 18:43] |
| Ufff!, m-au invartejit predicatiile tale! Mi-au zburat gandurile in toate directiile de nu le mai pot aduna! :) Stilul tau, nimic de mirare! In final: bufff!, am cazut si am simtit pamantul convingator sub mine: "si de aceea / doar daca / a devenit un artificiu poetic"... ...Stii ca am tresarit, am reverberat deosebit, ajunsa aici: "Piveste-ma in ochi / si spune-mi de ce , de ce iti este frica ?". De atatea ori mi-am ferit si eu ochii de privirile sfidatoare din oglinda! Dar, nu am gasit un raspuns la fel de simplu si de...sfasietor, in esenta sa: "Imi este frica de ce pot / la fel / cum imi este frica de ce nu pot"! ...Frica a generat zeitati, mituri etc., etc., etc..."Ipostazele fricii" - iata un subiect abia tangibi, al scrisului tau, atat cat sa emotioneze, printre alte "artificii poetice", precum bine zici (de la "arta", intai si intai, etimologic vorbind!), suportul ideatic al poemului respectiv fiind, in viziunea mea, concentrat in expresia "daca ai sa iti faci miinile drum". De altfel, e una dintre multimea expresiilor tale metaforice de invidiat! In semn ca nu sunt invidioasa, iti las o steluta! :) Poate se mai incumeta sa mai zica cineva ceva... | |
| + "rosturile, niste umbre ale cavalerilor " | Anca Anghel Novac [27.Jul.04 19:00] |
| Eu am simtit poemul precum un jurnal ar trecerii, al scurgerii in timp, ca si cum timpul s-ar putea preface in spatiu. Un spatiu minuscul de o ora sau poate mai putin ("ai sa intilnesti o ora care spunea ...) in care bucuria, fericirea s-ar putea desfasura printr-o iubire neintamplatoare, pentru ca e vorba de iubirea ACEEA, singulara si unica. "si sa iti spun in toate limbile pamintului te iubesc dar aceea e o ora nebuna" As spune ca merita sa dai glas acestei trairi, ca ora isi merita asteptarea de o viata, ca imbatranirea devine o imperfectiune neglijabila in contextul acestor inaltimi. Ce bucurie nefericita Radu "ca nu ti s-au dat destule cuvinte incit sa poti sa defini toate lacrimile ploii". Ai fi fost coplesit de prea multa tristete. Poemul insa dezvaluie o nesfarsire sfasietoare desi artificiul poetic sta la panda. Da, un poem bun. | |
| = fugea | miha maxim [27.Jul.04 19:51] |
| pământul de sub picioare cu lacrimile mele în buzunare născând râuri de amintiri de unde le știi? doar dacă... (mi-a plăcut. săru-mâna pentru masă.) | |
| = moneda | Gelu Ahtum [27.Jul.04 22:46] |
| eu am descoperit si o usoara atmosfera biblica! | |
| = Matematica , ploi si cuvinte | Radu Tudor Ciornei [31.Jul.04 00:26] |
| va multumesc pentru comentarii si vizita. Insa am folosit un artificiu poetic. Eu pot sa definesc toate lacrimile ploii. Cind ramin fara cuvinte trec la numere. Pare, impare, prime , reale, complexe sau imaginare. i asta e cheia. | |
| = Fiinta | Albu Vladimir [31.Jul.04 17:47] |
| Am zarit in primele randuri o superba metafora a inutilitatii gandului in afara faptei si a bogatiei fara risipa sfanta a darului neconditionat... in rest am gasit repere cunoscute ale drumului... batrana, ingerul etc... prin recurs la ele iubirea trece de la stadiul conceptual/inchipuit la traire si devine parte a fiintei. | |
| = yupiii | miha maxim [31.Jul.04 22:51] |
| ai răspuns! știu, asta am încercat să fac și eu, în ultimele zile, pornind de la jurnalul fericirii, să le dau nume... însă, ale mele au ieșit un picuț mai...triste.(mi-au intrat picioarele la apă, printre amintiri...:)... ajunsesem la ... viața mea, un artificiu poetic, idee f. periculoasă, norocul meu sunt prieteni care mă trag de mânecuță, îmi spun: vezi, iar ai intrat în lapte! și le mulțumesc și pe această cale (ioana,silvia,lucia&comp).) mercic de răspuns. | |
| + * | Andreea Drăguleasa [13.Aug.04 16:55] |
| O pagină de jurnal pe care vreau să o trăiesc înrămată în fericire la nesfârșit. Dacă m-ar întreba primăverile, sau alte domnișoare lacrimogene, "unde?" le-aș răspunde "peste tot". Pentru că eu am și mai multe monezi, iar întrebarea mea e: cine? A. | |