| = delerium | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| si vegetatia luxurianta a pasilor se vestejeste dincolo de sine in padurea termala a gandului si luna isi onduleaza fesele plina pe umerii celor ce nu dorm intinsi vertical cu somnul si singuratatile se imbratiseaza fusiform pe suveica bratului tau si noi putem sa ne bem sucul fara sa ne vedem in oglinzile paralele de pe malul litoralului nu plaja trebuie sa se mute in palmele tale ca sa am unde unde ma intinde | |
| = oare sunt doar umbre? | Mihai Raluca- Ștefania [20.Jul.04 16:50] |
| dincolo de roua din zori sunt umbre... urme de umbre... de oameni de suflet... mi-a placut mult... | |
| = cami | sorin teodoriu [20.Jul.04 17:37] |
| Da, Mihai Raluca - Stefania, sunt doar umbre. Si umbrele trec, atunci cand luna trece deasupra noastra. Mda, chiar ca-i trista. Urmatoarele texte, ale mele - ale tale, trebuie sa fie ALTFEL. st | |
| = gingasia melancoliei cu radacini de iedera | simionescu adriana-marilena [21.Jul.04 04:44] |
| Umbre urme si iar umbre Cer de vara ma patrunde Pribegind de dor hai-hui Clar de luna-n visul lui Amadriada | |
| = Umbre pe cerul sărat | Daniel Bratu [21.Jul.04 10:44] |
| Un poem al stărilor, vizual (fotografia malului de râu e superbă), șoptit, de împăcare cu sinele, sfârșit de patimă și tumult. Sub sălcii fluviul lacrimilor își pierde izvorul și își regăsește albia cu urmele de sare. De-aici încolo, de la rădăcinile prea-plecate, se poate așterne și plaja, pentru palmele fine, cât frunze « mici și viorii », unde capete obosite și insolate își îmbie deja așezarea. Îmboldit de imaginile versurilor tale, cu arămie, solară pornire, las în urmă un mic sonet, în speranța că vei fi de acord să-l agăț și în rama odăii de autor, taman pentru limpezirea privirii mele de mai târziu, de fiecare dată. Trecute veri Mă calcă rău ciuleandra în bătaie, de joc îmi lasă urmele pe față, când râul norii curgerea-i învață e semnul despărțirii de văpaie. Din ochii ei cad urmele de gheață, sunt sălcii în oglinzile șiroaie, cad frunzele ca picurii de ploaie și-n apele uitărilor se-ncalță. Doar iedera-i mă smulge din noroaie prea îngroșate-n dunele de viață ce-n mii de estuare-ncet mă taie. Ne-mparte orizontul ca o ață iar șoaptele în nopți ne încovoaie și ne trimit spre-o altă dimineață. | |
| = erata plină ochi | Daniel Bratu [21.Jul.04 11:00] |
| Sonatul meu sonet are prea multe urme și prea puțină umbre (deși, până la urmă, nu-i "urma" numai o "umbră goală" ?): în al doilea vers, în loc de "urmele" se va citi așa cum se va fi gândit, adică "umbrele". | |
| = nice... | Ramona [21.Jul.04 13:04] |
| bravo!imi place...:)) | |
| = raspunsuri | Camelia Petre [21.Jul.04 13:48] |
| Clau, asta mi-a placut mult: si luna isi onduleaza fesele plina pe umerii celor ce nu dorm intinsi vertical cu somnul si apoi urmatoarele versuri curg frumos si m-a impresionat si finalul plaja trebuie sa se mute in palmele tale frumoase ganduri-versuri, acum zambesc, multumesc Raluca, ti-a raspuns Sorin:), sunt doar umbre...Sorin, imi pare rau ca-i trista, oricum nu mai tare decat textul tau (sic!), si nici nu-i pustiu... Ama, ma bucur ca ti-ai amintit de mine intr-un mod gingas Daniel, placerea este de partea mea, de-abia astept sa iti vad sonetul agatat in rama odaii tale de autor, mi-a placut Ramona, multumesc:) Clau si Daniel, imi pare bine ca scurtele mele ganduri au fost, intr-un fel, lespedea inspiratiei voastre. Tuturor, va multumesc de aprecieri si comentarii, va mai astept. | |
| = .... | bulgar loredana [21.Jul.04 15:10] |
| placut! | |