| = Gabriela Marieta Secu -A privi cu petalele | George Bălan [14.Jul.04 21:01] |
| O singură literă “s”-ul de la soare mută tot accentul acestei poezii, a dragostei în doi, pe cea care, parcă mai înțeleaptă, știe să se uite după Soare, atît cît acesta merită. Treceam mai deunăzi pe lîngă un lan de Floarea Soarelui, pe la orele înserării și toate se uitau nu către Soare ci către un nou răsărit. Poate că ele, fiind atît de multe s-au vorbit că-n fiecare zi sosește un alt Soare, unul pentru fiecare. Sau cum ai spune tu, Gabriela Secu, unui lan de flori i se cuvine un lan de sori. “Tu cu Floarea ta de mumă Eu cu Floarea mea de vis Stau pe margine de humă Dor de maie - necuprins...” din Eu, cu Foarea mea - de mae de Gabriela Secu. “Ce m-as spanzura cu tine de-o floare... uite asa, să-mi fii funie de dor, să nu mai apuc ziua de ieri... “ din ce m-as spanzura cu tine de-o floare... de Gabriela Secu Florile tale sunt îndrăgostite, înțelepte, îngăduitoare, afectuoase, recunoscătoare, credincioase, educate, respectuase și cu un puternic autocontrol. Ele privesc prin petale, scriu în versuri și ne citesc printre zîmbetele jocurilor, prin simplitatea cu care ne prezentăm. | |
| = Multumesc pentru treceri, pentru comentariu.. | Gabriela Marieta Secu [14.Jul.04 21:13] |
| iti multumesc pentru ca stii sa citesti, ca ma citesti... nu m-am gandit nicodata profund la ceea ce scriu..imi traduc sentimentele si le imbrac in cuvinte... multumesc pentru concluzii, iubesc florile... si uneori cred ca ele ne si vorbesc...tacerile pe care nu le intelegem sunt uneori atat de expresive. | |
| = Tăcerile care povestesc atît de multe | George Bălan [14.Jul.04 21:29] |
| Eu îți mulțumesc că îmi dai șansa să te comentez și că, stînd pe malurile poeziei tale, pot legăna în podul palmei un dram de fericire și s-acult tăcerile care povestesc atît de multe. | |