= cu lacrimi perechi agățate de gene | Maria Prochipiuc [07.Jul.04 20:20] |
Un temperament dinamic cu lacrimi perechi agățate de gene mereu căutând confruntarea de atâta neliniște mor definindu-te mai ales prin afirmare: continuu / și acum ușor… undeva o altă dimineață mă va renaște . Dai un impuls hotărâtor poeziei dintr-un arc de cer / pasăre / plutindu-mă ireversibil către furtunile viitoare / ale lumii… orientând-o către o expresie mai acută, mai personală, mai convingătoare. | |
= dor | Thais Teodorescu [07.Jul.04 22:28] |
mi-a fost dor de tine, de ale tale poeme | |
= răspuns | Monica Mihaela Pop [08.Jul.04 10:03] |
Maria, Thais - îmi face întotdeauna plăcere să vă regăsesc aici. Mulțumesc! | |
= monica | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
uite ca nu te-am mai citit demult. uneori e buna o pauza, pentru ca atunci cand revii vezi mai bine ceea ce e de vazut. e chiar un mic poem dar nu cred ca-i lipseste nimic. e chiar o relatie de proportionalitate intre "lacrimile" din inceput si "furtunile" de la sfarsit. te mai citeste clau :) | |
= Bunavointa ardeleneasca | Gelu Vlasin [08.Jul.04 20:57] |
De fiecare data ma bucura intalnirea cu vreun poet ardelean. Daca acesta se dovedeste a scrie bine, bucuria mea este si mai mare. "undeva o altă dimineață mă va răsări" | |
= Claudiu | Monica Mihaela Pop [09.Jul.04 07:46] |
Așa e, uneori prinde bine câte o pauză, chiar și pentru cei care scriu. Legătura dintre lacrimi și furtună trece, sinuos, prin arcele de cer deschise către fiecare din noi și pe care trebuie doar să le vedem și uneori să le atingem. Cele bune, Claudiu! | |
= Gelu Vlasin | Monica Mihaela Pop [09.Jul.04 08:14] |
Nu pot decât să-mi sădesc bujori în suflet și cuminte, să aștept a mă răsări, peste dimineți, în alte și alte suflete. Mulțumesc! | |