| = Virgil Titarenco - Aripi desperecheate creșteau pe umerii culorilor | George Bălan [05.Jul.04 07:58] |
| Dă-mi o prismă Să decompunem iubirea În clorofilă, Să-mi tatuez pe frunte un iris, că mă trece o toamnă ce-mi scutură toate cojile privirilor despre tine în muguri de dor cu flori de Golden | |
| = decojire pana la esenta | Vasile Munteanu [05.Jul.04 08:18] |
| Virgil, versurile tale imi par un mar de pe care poezia isi ridica valurile in spirala; mai intai, coaja; apoi, miezul fara de care, in cele din urma, avem in fata ochilor "semnitele lucrurilor". A muscat, oare, cineva din "marul cunoasterii"? Cu respect, | |
| = pentru George și Vasile | Virgil Titarenco [05.Jul.04 10:50] |
| George, mulțumesc de trecere. Vasile, interesantă viziunea ta. "mărul"? Sper să nu faci aici o confuzie cu "pomul cunoștinței binelui și răului". Iubirea însă este în mod suprem cunosștere. | |
| = incearca de multe ori dificilul | lucia sotirova [05.Jul.04 14:55] |
| durerea muscaturii de mar dupa atingere tulburator mesajul poetic cam lung in jurul inimii daca-mi permiti merita ! | |
| = . | Ionela-Jeni Grigore [05.Jul.04 19:48] |
| varstele dragostei intr-un text dificil si frumos. iubirea nu se schimba. ea nu are varsta. ca de obicei, minunat ioana | |
| = iubire dificilă | Mihaela Maxim [06.Jul.04 12:11] |
| inutilă niciodată, ciudată mereu, cu fiecare ...piele. prea mult, prea devreme, prea... bine oglinzile se aruncă sungure în gol, legate cu sfoara viselor de pântecul umbrei. iubire anapoda, un sărut uitat, strecurat grăbit în alte buze... fremătânde cerul nu uită, scrie tot | |
| = ps | Mihaela Maxim [06.Jul.04 12:12] |
| 'singure' ... ...regretabil. | |
| = încercare | Alina Manole [10.Jul.04 18:53] |
Foarte bune versurile din partea a doua a poemului tău: "în locul lor se nășteau rahitic / dimineți aseptice". Ai, însă, versuri de un singur cuvânt care descentrează sfera poeziei. Permite-mi te rog o încercare de aglutinare a ideilor într-o formă mai stabilă: mai încerc o dată să-ți scriu despre dragoste deși nu înțelegem deplin spirala ecoului va deveni tot mai neclară poate chiar inutilă această dragoste prea mult explicată la început aveam o inimă albă rotundă în cercuri concentrice visam stereoscopic apoi durerea mușcăturii de măr jocul oglinzilor atîrnate în gol chipul ridat al copilăriei aglutinată în aceleași semne amăgitoarea cărare spre infinitul dublu anapoda pe umerii culorilor creșteau aripi desperecheate duceam palmele la ochi învățam conturul nopților amputate în locul lor se nășteau rahitic dimineți aseptice definiții ale tăcerii de atunci zilele se numesc după urmele atingerilor noastre lunile după degetele tale iar anii au nume ascunse uitate | |
| = cititorilor mei | Virgil Titarenco [11.Jul.04 09:19] |
| Mulțumesc pentru trecere și observații Lucia Ioana "ca de obicei" tu ești îngăduitoare cu lipsurile mele Miha tu ai să amețești dacă te mai învîrți așa Alina, mulțumesc de trecere și de observații. Poate prea fragmentat (cel puțin la prima vedere) textul tău. Dar și al meu e totuși "dificil" | |
| = mici amănunte | Alina Manole [11.Jul.04 15:15] |
Virgil, ai dreptate, al meu e fragmentat. Eu un alt fel de stil, o idee doar. Revezi te rog poemul tău, mai ales în prima parte sunt mici amănunte care trebuie revizuite. | |