| = . | Ionela-Jeni Grigore [03.Jul.04 11:00] |
| sa fie ce intelg eu? cred ca da. nu pentru ca nu te-ai priceput sa incriptezi, dar pentru ca am avut eu un moment scurt de luciditate. va fi cum vrei tu. promise. be patient! (not english, but romanian). da ioana | |
| = unde cutremurătoare | Radmila Popovici [03.Jul.04 11:58] |
| "prin mine dement, analitic ochiul cerului își desenează o rază prin geană" Ești foarte inspirată zilele astea, epicentrul seismic al firii transmite unde în depărtări de spațiu, poftind la o meditație comună și necesară. | |
| + frecvente stranii | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| e chiar frumos, desi cred ca e putin spus. un fel de confruntare a omului cu propria-i tacere, o tacere inteleasa ca o fulguratie a trairii. tacerea ta de aici este, cumva, elementul intim al fiintei tale si se consuma treptat ca un joc fara directionare, gol de sensuri. absurdul este aici la el acasa si este inteles ca un salt dincolo de lege. felicitari! | |
| = da... nu prea m-am priceput | Mihaela Maxim [03.Jul.04 13:02] |
| cumva cred, că am lăsat multe ecuații la voia întâmplării. este doar un gest în calea orelor trecute cu ochii ațintiți în tablă. mulțumesc pentru steluță, o să-i pun un lănțic și-o s-o mușc, din mers, așa... de plăcere :) mercic, Radmila, nici nu știi câtă dreptate ai, cât ne suntem de necesari unii, altora. eu una nici n-aș mai scrie de n-ar fi o...agonie... săru' mâna de trecere, ziceam că m-ai uitat, cu roșu de buze cu tot. mă bucur că nu. da, măi, nu mă prea pricep...lipsă de exercițiu. da' tot mă bucur că mi-ai trecut pragul. te-am lăsat la urmă, adică am inversat sensul... răspunsurilor, și fiindcă pe undeva habar n-am despre ce vorbești, dar de-abia aștept să văd. spre rușinea mea, încă n-am trecut pe la pagina ta engleză, cred că luni, o s-o fac și pe asta. sunt extrem de alomerată, dar vreau să pricep mai așa, în liniște. sunt destule confuzii, nu vreau să intru în ceață... mercic. pui mic mă ridic din voi un pic și mă-ntorc la ale mele s-a umplut cerul cu stele cine-a zis că după ploaie răsare soarele? | |
| = iertare | Mihaela Maxim [03.Jul.04 13:36] |
| înainte de "ziceam că m-ai uitat" era scris Ioana. foarte greu prind... agonia, zilele acestea, netul meu e franjuri. m-am uitat cu frică, după un reboot, dacă a intrat sau nu, mesajul precedent... de multe ori degeaba dau control-c, dacă netul fuge cu tot cu sistem de operare... mercic pentru păreri, steluță, inspirație, și toate cele. miha | |
| = Soseaua de centura | Albu Vladimir [03.Jul.04 14:17] |
| Foarte interesante trecerile tale prin suflet... uneori o iei insa pe soseaua de centura parca grabita sa prinzi din urma singuratatea celui nenumit. | |
| = aciuata pe presul de la intrare | Florina - Daniela Bordieanu [03.Jul.04 14:55] |
| citindu-ti poezia, mi-am amintit de o traire de-a mea , mai veche. .... mdaa...mă întorc acasă, am obosit cățărându-mă pe garduri: simți respirația în cuvinte nerostite? miaun pseudo-căință. scârțâie pasărea crescută pe acoperiș, - renunțarea la pândă - habar n-are să tacă ruginit: eu torc în prag și-mi plouă cu gri aleea de pietre. mă aciuez pe covorul de la intrare, murdar de noroi, ferfenițit de treceri, îmbibat cu mirosul tău, adulmec. sunt acasă. cu bine, Dana | |
| = mulțumesc | Mihaela Maxim [03.Jul.04 15:32] |
| Vladimire, adicătelea interesante, dar cam pe arătură? merci:) Florina, merci pentru răsfoire și versuri, m-am simțit și eu un pic... acasă. mă bucură prezența voastră prin sufletul meu, și prin șosele... puneți-vă centura, când o mai iau pe arătură, nu pot promite că nu se mai întâmplă :):) | |
| = după atîta ploaie | Radmila Popovici [02.Oct.05 19:06] |
| Voi alunga ceața, voi așterne fîn pe noroi ca să poți păși cu încredere. | |
| = la final | pop marius romeo [03.Jul.04 19:11] |
| eu ce mai pot sa spun ? cuvintele dor in fata frumusetii dintre ele ... | |
| = cei din urmă vor fi | Mihaela Maxim [03.Jul.04 21:26] |
| cei citiți în continuare. ...pentru că pe ceilalți, i-am mai ...trecut cu vederea, i-am mai...iertat nițel, că s-au abătut din drumul lor poetic, să mă bată și pe mine un pic, cu vorba pe spate. chiar și cu tine, radmi, mai vorbii. lasă ploaia în pace, fu frumoasă. este. vezi, că vine? curge din tine. mariusică, să trăiești. dăm jos frumusețea. să rămână așa. goală. și să nu mai doară. vă pup și mercic. nu vă speriați, mai treceți. muza nu știu dacă mai vine, dar o cană cu ce ai, de băut împreună, până la ultima picătură, tot vă opresc. mulțam fain. să trăiți să-ntineriți, pân' la moarte să iubiți.. | |
| = Picãtura de cer | Anda Andries [03.Jul.04 23:17] |
| Mihaela, Ne-am mai întâlnit printre comentarii, acum în pagina ta. Plãcut mult "Lectia cu numãrul trei" voi mai trece sã iau lectii - profesoarã de iubire sã te faci, învãt usor... Pe curând, Anda | |
| = mihaela | Mae Stanescu [03.Jul.04 23:56] |
| mihaela, un semn, ca trec, ca sa stii:) si multumesc de citire, ce-ai cautat tu prin ploile si rasariturile acelea, nazdravano?! | |
| = ghicitoare | serban georgescu [04.Jul.04 17:35] |
| "Vine o vreme Când trebuie să tragem sub noi O linie neagră Și să facem socoteala. Câteva momente când era să fim fericiți, Câteva momente când era să fim frumoși, Câteva momente când era să fim geniali. Ne-am întâlnit de câteva ori Cu niște munți, cu niște copaci, cu niște ape (Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?) Toate acestea fac un viitor luminos- Pe care l-am trăit. O femeie pe care am iubit-o Și cu aceeași femeie care nu ne-a iubit Fac zero. Un sfert de an de studii Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere A căror înțelepciune am eliminat-o treptat. Și, în sfârșit, o soartă Și cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieșit?) Fac două (Scriem una și ținem una, Poate, cine știe, există și viață de apoi)." | |
| = mulțumesc mult | Mihaela Maxim [05.Jul.04 01:33] |
| anda... de-aș cunoaște-o, n-ar mai fi rămas nimic de învățat, de citit... profesori, ...suntem toți, în bănci. mai greu este cu ieșitul la tablă :) mae... trebuia să vă citesc... eu ce să fac dacă pe-acolo v-am găsit? :) șerban, ... vine un timp, când trebuie să scoatem din noi, câte o linie albă și să dăm socoteală puțină fericire, geniu, frumusețe spunem de unde le-am luat, venim să aducem înapoi câte ceva. ne-am făcut din zero o femeie care iubește, apoi... iubește altfel, poate. un bărbat fără o coastă, apoi bărbatul simțind lipsa... ei. miliarde de studii pentru o simplă adunare... la capătul tăcerilor noastre... | |
| = Către inima mea derivată ai să calci | George Bălan [08.Jul.04 20:59] |
| "Umblă-mă!", mi-ai sfătuit sufletul și, fără să mă-ntrebe a plecat iscoadă spre poiana versurilor tale. Parcă plecase în vacanță, fiindcă știe că nu-mi vine să-l concediez. M-arunc după dânsul și-l găsesc: "cu soarele la căpătâi", picior peste picior, parcă se hodinea sub stânca unei metafore, gol-goluț, făr' de "hainele obosite ale sufletelor de duminici". Se "șterse de iubire" când mă văzu și ce credeți, fraților, numai ce-l văd cum se "umplu de vară". "Mă îngit", mă ciupesc, îmi dau două pălmi să văd dacă mai sunt cu voi și-auziți d-voastră ce-mi spune dânsul, că asta ar fi "toaleta de gesturi a celor care nu știu să se stăpînească". N-am știut ce să-i răspund fiindcă nu-l mai auzisem pînă atunci. "Iartă-mă, Viitorule, că gândesc prin trecut...", iar acum "mă latră-amintiri", că poate trebuia să-l las teleleu, căci dacă-i era de mine venea el și singur. Mi-am aruncat atunci clipele ce le purtam în buzunare într-o clepsidră și cum colindam am simțit cum "mi-au căzut în palme visele". Le număram ca pe-un rozar, dar cu gîndul la "ciulamaua mea de depresii suplimentare". "Pasul ți-e secunda și linistea cer" l-aud în spatele meu fredonând parcă un "cîntec de pasăre" pe care mi-l presărea pe tăcere ca pe-un "amurg topit printre degete". Se adie în mine ușor și-l simții cum îmi "bătu ciocănitoare în inimă". -Cine e? îl întrebă dînsa. -"Mă numesc Clipă și sunt de aievea" - "Acest cuvânt nu a murit degeaba, eram acolo, ...el a facut o fata să zâmbească!" Intră! M-am simțit vinovat că i-am auzit și parcă preferam ca "noaptea să toarce în mine povești neștiute", să-mi întorc cuvintele pe dos. Sssssssssss.... Făceți-vă că dormiți... P.S. Toate citatele aparțin Mihaelei Maxim | |
| = cu ciocanul | miha maxim [09.Jul.04 10:51] |
| inima mi-a sfărâmat pieptul fugind ca un vultur pe urmele tale... abia am izbutit să-i înnec mersul, într-un nor de lacrimi aburinde, care nu mai știu...se duce...venea... mulțumesc. | |
| = pui de sămânță | miha maxim [09.Jul.04 10:55] |
| în buzunarul tău... cam așa mă simt | |
| = ghici | serban georgescu [09.Jul.04 11:57] |
| Mihaela primul text pe care ti l-am trimis nu-mi apartine De aceea i-am zis ghicitoare | |
| = iartă-mă, | miha maxim [09.Jul.04 13:35] |
| Marin Sorescu... asta mi-a scăpat... îți mulțumesc, e atât de ...aproape... | |