| = interesant | Virgil Titarenco [27.Jun.04 10:58] |
| Eu aș fi terminat cu "Un metru -ai pasit pe langa covor" Îmi place textul. | |
| = Mihaela | Chakass I.Elena [27.Jun.04 13:47] |
| "Se-nbata cu apa si-nvie de buna" nu da bine cu celelante doua versuri in rest imi place | |
| = îți mulțumesc | Mihaela Maxim [28.Jun.04 00:49] |
| covorul tău pe langă visele mele. lacrimi dovedesc încriptat că mă bucură prezența ta, am descifrat textul. presimt c-o să revin des în pagina asta, e un fel de mine ascuns și-ndreptat. nu mai știu dacă mă bucur că-ți place, pe-atunci ochii se întrupau cu lacrimi Elena... cam da, păcat de ea, apă bună ce e, să se-mbete în prezența mea Absența ei... | |
| = adevărul | Mihaela Maxim [28.Jun.04 18:50] |
| e mina ceea de aur care nu conteaza, ci drumul până la ea, cum zici tu, Adriane. El a făcut poezia și s-a grăbit să apară la o rimă apropiată. N-a mai avut răbdare. Dar nici la celelalte n-aș fi renunțat. Încă o dată mă bucur că-ți place. Elena, merci. Am încă un fel stângaci de a mulțumi, îmi par prea puține cuvintele... de obicei disimulez momentul, dar ...revin. | |
| = error | Mihaela Maxim [29.Jun.04 00:18] |
| mii de scuze, Am scris Adrian... Mă iartă din nou, tulburată ce sunt, Virgile | |
| = Mulțumesc Mihaela | Virgil Titarenco [29.Jun.04 04:09] |
| La vremea primului meu comentariu, era dedicata lui VT. Nu stiam ca e vorba de mine. Acum ce mai pot spune, decît că e un gest foarte frumos. O voi copia. Mulțumesc. Iartă-mă dacă nu prea știu ce trebuie să spun acum dar nu prea sînt obișnuit să primesc dedicații. | |
| = cuvintele tale | Mihaela Maxim [10.Dec.18 14:27] |
| sunt însele mai mult decât o dedicație-răspuns. Sufeltul meu se declară împăcat și copleșit. printre nenumăratele mele gafe, se numără o dedicație refuzată. Între timp am învățat să le strecor printre versuri, ca cine le recunoște prezența, să se poată bucura, dacă este cazul, în liniștea singurătății sale. Însă înainte de asta, am pus pe hârtie o dedicație refuzată. Am învățat trist, că unele lucruri pot să doară, chiar dacă vin de la mine gândind bine. uneori o dau în bară. și nu vreau să supăr pe nimeni, nici să mă agăț de nume sonore, sau să apar pe te miri unde. Vreau doar să trăiesc în pace, printre paginile acestea, ca o reptilă spre soare delectându-se. Ție ți-a plăcut gestul meu. Mă bucură nespus când pot și eu să ofer ceva în schimb, pentru bucuria asta repetată de a fi între voi. Dacă nu ți-ar fi plăcut, rămâneau cifrate două litere, amintindu-mi... Cu bine! | |