| = "dragostea se culege pe stanci" | Thais Teodorescu [25.Jun.04 20:42] |
| nu e poezie. Este o frumoasa poveste de dragoste, din care, tu nu te-ai mai trezit. | |
| = in soapta | Mariana Roman [25.Jun.04 21:41] |
| Am vazut tot ce ai spus, de parca as fi fost de fata... atat de frumos!... Cand ai trait atat cat sa le stii pe cele mai multe din toate cate sunt? Ai fost la cules de vise cand ploile erau pe timp de sori? | |
| + "spuneai că mi-e părul adormit sub șoapte" | Anca Anghel Novac [25.Jun.04 21:56] |
| Exista o polaritate intre forma si continut, polaritata pe care eu o simt parca mai acut atunci cand stiu ca pot sa imi exprim o parere vis a vis de cele citite. Comentariul, in general, poate se vrea analitic, critic, neutral sau obiectiv. Eu nu cred in asemenea perceptii stilistice. Eu cred asentimentul dat de text, asa precum gusti dintr-un fruct pe care nu-l cunosti si despre care iti vei forma o parere. Da e bun fructul poeziei in care am muscat. Sunt versuri care creaza un medium in care eu ma pot desfasura ca si cititor. Poezia ta se lasa citita. De exemplu mi-au placut versurile de inceput: "Ca un animal care și’a primit prada Mă-nchid în mine cu versurile tale" Un inceput in forta. Si mai apoi am remarcat si mi-am imaginat "prelungirile" de fantastica iubire sugerate de: "Dar privirea mea rămâne agățață de chipul tău Iar dorul tău urcă prelung cu mâinile mele." Si tot asa, poezia ta prinde cheag pe masura ce se etaleaza. Versul: "De mână cu sufletul, prin tine călătorie" mi se defineste mie a fi punctul unde poezia se rotunjeste. Este interesant. De multe ori, de foarte multe ori versurile cele mai puternice apar la sfarsit. Nu cred in tipare, dovada ca tu ai putut scrie un poem reusit fara a avea un sfarsit "triumfal " ( daca ma pot exprima asa). Felicitari ! Nota: Exista un anume balast pe care poezia il are in parte de sfarsit. Poate mi se pare. E doar poarerea mea. | |
| = draga Silvia | Mihaela Maxim [25.Jun.04 22:43] |
| iti multumesc aici, pentru ca ai fost prima si inca ma simt vinovata... iarta-ma inca o data ca inchisesem mesajele, eram fix intre prima si a doua parte...si tremuram inca. da, Thais, cum spui tu, azi am fost o prelungire... Mariana, cred ca am murit de cateva ori... Anca... nici nu pot sa-ti spun cat ma bucur ca-mi treci printre versuri... o onoare, ca de altfel toti cititorii, insa ...ce sa mai zic, ma bucur mult. Stelutele am inceput sa le vad un pic altfel, deja sufletul mi se umple de ceea ce (va, pe voi va) citesc pe site... nu ma repet, ci intaresc. e chiar o bucurie sa fiu aici, printre voi. plin-plin-plin | |
| = dragă Anca | Mihaela Maxim [30.Jun.04 13:16] |
| recitesc comentariul tău, răsfoind înțelesuri. Simt nevoia de a-ți mulțumi din nou, trecerea prin pagina mea. M-au urmărit cuvintele tale prin peregrinările mele în țara umbrelor de pași ai cuvintelor, am încercat să merg pe sensurile lor unice și derivate, să înțeleg, să mă înțeleg, să aflu. Mă bucur că ai gândit pentru mine căi pe care nu știam că umblu... Cu recunoștiință, Miha | |