| = Lupisor | Elena Malec [16.Jun.04 20:11] |
| E de-a dreptul incatator poemul tau, care reuneste geneza si internetul in aceeasi sticla goala. Cred ca ai atins aproape toate punctele nevralgice ale problemei. Ce ma necajeste este faptul ca trebuia sa tragi cu ochiul la tribulatiile profetilor si preotesei ca sa te pui pe treaba. Nu-i nimic, ai toata viata inainte sa meditezi si singur la sticla aia goala. Te mai astept, Elena | |
| = Elena | pusca ioan gabriel [16.Jun.04 20:35] |
| Multumesc de trecere Elena! Am deprins gustul ieri dupa amiaza..:) si ce gust bun are.... | |
| = golul din noi e-ntr-o sticla | Pana Georgeta [02.Oct.05 19:06] |
| Am scris astazi despre o sticla si am regasit-o la tine:) E drept ca "rolul" jucat e diferit dar ideea porneste de la aceeasi sticla ce a fost plina candva,poate ca "mirosul secret" al continutului il simtim diferit...,dar ceea ce scrii place Georgeta Pana(jeo) | |
| = jeo | pusca ioan gabriel [17.Jun.04 21:21] |
| Jeo multumesc de aprecieri. Mirosul secret era legat de Mesalinda,de departarile de sens, de indiferenta lui Adam si de oglinda prenuptiala...:) nu de sticla... sticla era doar o forma si un motiv de meditatie..:) | |
| = frumoasa dupa-amiaza ta chiar daca are gust amar | simionescu adriana-marilena [17.Jun.04 21:36] |
| Am deprins gustul ieri după amiază și am in buzunarul meu strâmt o scena pe care joc rolul frunzei pâna mă huiduie vântul... Omul in inima caruia s-a inradacinat asa de adanc dragostea pentru viata, face tot ce-i cu putinta ca sa-si pastreze trairea atat de grea uneori si atat de scumpa intotdeauna, jucandu-si cu sau fara aplauze roulul pe care destinul i l-a harazit. Mustesc seve ascunse in poemul tau cu iluzii de Adam in care reusesti sa compensezi neplacerile si vidul din sticla cu tot ceea ce este bun si frumos inventand "nuferi cu ochi negri si cosmaruri cu oameni sinceri" Amadriada | |
| + inventam nuferi cu ochi negri | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| neasteptata si, in acelasi timp, bizara originalitatea acestui sentiment apasator si modern care decurge din asumarea existentei sub unghi relativist-ironic. -o subtila amnezie care tinde sa devina un refugiu, un fel de oboseala a miscarii care impiedica gesturile firesti -o nastere prin "hazard" de parca s-ar situa intr-un spatiu superior realitatii chiar mi-a placut tare mult poemul. felicitari! | |
| = Amadriada | pusca ioan gabriel [18.Jun.04 19:16] |
| Amad , jocul este pana la urma tot un joc...indiferent de doza lui de 'amar'..:) important este sa iti sustii 'teoremele 'pana la 'capat', dar mai ales sa zambesti cand ai dreptate si iti ceri scuze..:)). Teatrul este , insa , important...:) Multumesc de apreciere... sufletul meu zburda acum fara sa isi mai aduca aminte ca noaptea vine... vine... | |
| = Nichitei | pusca ioan gabriel [18.Jun.04 19:20] |
| Nichita, bucurie multa in sufletul meu, sa aflu ca am reusit sa transmit un sentiment si ca am deschis , chiar si pentru o clipa , poarta catre o alta imagine decat cea de care ne lovim zilnic... Multumesc mult pentru cuvintele calde.. | |