| = "Cât de adâncă poate fi fântâna" | miha maxim [07.Jul.04 15:26] |
| feerie poetică, gând închis în umbra unei nopți "în care noi ne-am îngropat veșmântul" dezveliți de adierea sentimentelor "clipa /Când ochiul tău sub pleoapă se ascunde" ocean de tăceri, în care ne scufundăm privirile, bănuinde un miraj întreg de chemări care poate vorbesc alte limbi, necunoscute privirilor de ochi "Ce larg e cuibul care-mi poartă puii și cât de mici ferestrele închise..." foamea după o anumită prezență, îmbietoare a sufletului, întregind senzația de ... familie și tăcerea ermetică a dorului închis între patru pereți... frumos, foarte frumos. | |