| = părere | Liviu Nanu [11.Jun.04 15:33] |
| Excelent. La prima citire. | |
| = tacere | Camelia Petre [12.Jun.04 01:45] |
| Da, frumos, pare o cautare, o temere(?), in acest drum al regasirii de sine, se strang multe ceasuri; un ticait in fundalul sters al amintirilor si apoi... m-am săturat de goliciunea difuză a apei, de zborul iberic de tremurul celulelor împărtășite cu eternitatea de cele două lumi strânse într-un buchet uitat pe marginea drumului de glasul ce tace, de inima ce nu mai bate de vrajă, de simplu, de concret de ceasul primit cadou ce încă mai ticăie după atâta timp în care l-am ascultat înfiorat și-am tăcut să-mi spună ceva | |
| = . | Bogdan Gagu [12.Jun.04 11:17] |
| tacerea unor amintiri... rascolirea unei lumini... o temere pe fundal de trecere de timp... ma incanta trecerile voastre... acum cititorii mei au nume...:)) inoni | |
| + împărtășanie sufletelor rătăcite | Maria Prochipiuc [12.Jun.04 15:00] |
| am intrat în cameră și mi-a fost greu să spun bună după atâtea ore în care am tăcut și-am scris pe un butuc plin de lăstari: Tăcerea pusă în primul vers sugerează deja ceva sonor, e parcă senzatia unui timp de mult căutat, pare începutul unui discurs... pot spune chiar un preludiu la ce urmează... de data aceasta am zburat am fost fluturii pe care i-am ucis acum câteva zile în lanul de țigară al ochilor dilatați la soare, Tablul începe să se contureze… taci, da? Despuiat de tăcere devii un evocator grav, pui accentual mai mult pe ce-a fost, puțin zeflemitor. sărutam joc de epopei în colțul umbrelor când genele au început să se dezbrace tremurând gravitația ce se pisicea la luna împăturită în voal de mireasă, colorând briza izvorului adunat într-o peșteră un fel de savană ruptă într-o margine sau doar plajă de două lumi Acest poem poate fi citit ca un joc, o pluralitate de semnificări: genele au început să se dezbrace, luna împăturită în voal de mireasă, briza izvorului adunat într-o peșteră, există o mulțime de porți deschise, ai libertatea să intri pe unde vrei…eu am să aleg doar pretextul de visare, o viziune ,,concretă,'' care te pofetește să cauți dincolo de explicații. Unele cuvinte par a avea virtuți magice: voal de mireasă, peșteră, două lumi, toate acestea le vad deasupra nivelului fiziologic. unde bronzul ardea iar slujba de dimineață a vameșului dăruia împărtășanie sufletelor rătăcite, adormite de cu seară lângă fântâna ce spunea povești Incursiunea unui ,,peregrin’’ în căutarea sublimului ,,foc’’ undeva deasupra abisului, deși ispititoare cuvintele: dimineață a vameșului; împărtășanie sufletelor rătăcite; fântâna ce spunea povești... vreau să le las acea umbră de mister... să nu spun îndeajuns. m-am îngrămădit într-un colț de cameră și ascult ceasul primit cadou ce încă mai ticăie sacadat ca un neo-post-modernist afundat într-o petală de trandafir imperial În aceste versuri, ce rețin e doar ceasul (care fizic nu există ???), care trebuie să mențină mirajul , starea între conștient și inconștient, e parcă ceva ținând de Divin. Și…parcă ar fi fost suficient fără: m-am săturat de goliciunea difuză a apei, de zborul iberic de tremurul celulelor împărtășite cu eternitatea de cele două lumi strânse într-un buchet uitat pe marginea drumului de glasul ce tace, de inima ce nu mai bate de vrajă, de simplu, de concret de ceasul primit cadou ce încă mai ticăie după atâta timp în care l-am ascultat înfiorat și-am tăcut să-mi spună ceva pentru a păstra misterul… dar subconștientul vibrează, simte nevoia evadării din vechea orchestrație... | |
| = tic-tac | ioana cheregi [13.Jun.04 14:45] |
| Acesta ar fi fost poemul meu de alaltaieri daca l-as fi citit atunci; ce ce? pentru ca "am intrat în cameră și mi-a fost greu să spun bună după atâtea ore în care am tăcut și-am scris pe un butuc plin de lăstari". Imi imaginez o camera stranie, fara ferestre in care se perinda imagini pe fondul unui ticait obsesiv, un timp suspendat intre o lehamite si-o tacere, o asteptare de sine si o teama obscura; intre timp retina imi ramane agatata de imaginea unei petale de trandafir imperial... | |
| = nu te grabi | Maduta Florin [13.Jun.04 21:37] |
| nu te mai grabi. nu inseamna ca daca ai citeva idei si le pui la un loc ai si scris o poezie. | |
| = raspunsuri | Bogdan Gagu [16.Jun.04 17:29] |
| Maria ca intotdeuna cuvintele tale ma fac sa tremur... cateodata vezi dincolo de cuvinte, vezi dincolo de ce am vrut eu sa scriu si asta nu poate decat sa ma bucure si sa ma gandesc ca acolo, undeva e un suflet care ma intelege mai bine decat ma inteleg eu pe mine... multumesc pentru tot Ioana poezie de ieri sau de azi... nimic nu e nou... stii ce se spune: "Si cartile se scriu tot din carti" asa ca si tu poti scrie poezia de ieri azi... ma bucur de trecere si de parere... Florin cu ce m-am grabit? asta chiar nu inteleg dar e o parere, a intrat in cutiuta si va ramane acolo... in locul unde se scrie istorie... inoni | |
| = "gravitatia" simturilor | Gabriela David [01.Jul.04 21:09] |
| "tremurând gravitația ce se pisicea la luna împăturită în voal de mireasă," Nu pot spune decat ca simti intra-adevar "gravitatia" simturilor. O poezie luminoasa in intunecimea ei. Felicitari! | |
| = sa culegem din ratare speranta | Bogdan Gagu [02.Jul.04 16:21] |
| dupa parerea mea cel intunecat loc are o lumina puternica, pentru realizarea sufletellor noastre, pentru aspiratii si pentru desteptare... sa culegem din ratare speranta inoni | |
| = bogdan | Eugen Suman [02.Jul.04 16:25] |
| eu nu inteleg de ce in titlu ai "ceas-ul" in loc de "ceasul" | |
| = . | Bogdan Gagu [02.Jul.04 22:30] |
| considera ca e o personalizare a lui personajul principal dintr-o opera aleasa... :)) | |