| = Suspin final | Adrian Munteanu [11.Jun.04 10:04] |
| În ciuda sufletului intors pe dos, poezia e viguroasă și păstrează speranța. Părere personală : pentru necesități de echilibru metric ( și nu numai ) aș face următoarele schimbări : Versul 4 : Zâmbind profund și tot mai parfumat ; Versul 8 : Neliniști strânse-n zâmbet de copii ; Versul final : Vom suspina cu sufletul pe dos. | |
| = esteticul sufletului | Alexandra Alb [11.Jun.04 11:51] |
| Apreciez sugestia, domnule Adrian Munteanu. Desigur, îmi place viziunea pe care o aveți, dar bănuiesc că ați crezut că nu am realizat faptul că ultimul vers al strofelor are 12 silabe, nu 10. Așa am vrut să fie- a fost un capriciu. Neliniștile sunt vârcolacii copiilor din noi- în freamătul creației, nu mai realizăm uneori dacă suntem sau nu comprehensibili, dacă esteticul acesteia este conform esteticului sufletului... Numai bine! | |
| = Sunt pt.un glaucom normal | Valeriu Perianu [11.Jun.04 11:58] |
| Corecte observatiile lui Adrian.In plus as remarca nereusita mentinerii tensiunii oculare(glaucom)pe vers si a celei psihice pe idee, ca urmare alternezi versificari facile("luat cu rădăcină replantat","neliniști-vârcolaci de zâmbet de copii","când glaucomul psihic va ajunge în punctul mort",etc.,cu versuri ce au greutate specifica mare("cerul se lasa pe spate","imbracam sufletul pe dos"). Si fereste-te in general de termeni tehnici acolo unde iti propui sa faci lirica obisnuita. | |
| = rigiditate | Alexandra Alb [11.Jun.04 13:30] |
| Un comentariu îndrăzneț. Felul în care e formulat nu sună însă a sugestie; nu v-aș recomanda astfel de abordări- din punct de vedere psihologic sunt contraindicate. Explicația constă în faptul că nu știți care e motivația pentru care cineva scrie, nu știți ce e potrivit pentru altul, nu puteți fi sistemul altuia de referință, iar, în definitiv, puteți arăta un grad scăzut de profunzime. Conținutul mesajului are o doză de subiectivism, ceea ce mă face să vă dedic poezia "Prin filtrul tău", pe care am scris-o în urmă cu ceva vreme. Îmi amintesc că "omul obișnuit se adaptează lumii în care trăiește. Omul neobișnuit se așteptă ca lumea să se adapteze lui. Totuși progresul este opera oamenilor neobinuiți."(G.B.Show) Nu știu ce-ați putea să-mi spuneți despre gândirea dvs. divergentă. Apreciez flexibilitatea, nu fixitatea. Eu NU TREBUIE să demonstrez ceva;eu prefer o atitudine creativă. În mod evident, nu ați surprins încărcătura acelui vers "facil". Înțelepciunea se îmbracă în haine simple. | |
| = Valeriu Perianu | Alexandra Alb [11.Jun.04 13:19] |
| V-am scris un comentariu care nu a apărut. În esență, m-am referit la atitudinea creativă, la gândirea divergentă prin opoziție cu fixitatea, la rigiditatea care v-ar putea împiedica să deveniți mai flexibil și în acord cu noul și v-am dedicat poezia "Prin filtrul tău". Pe de altă parte, aveți tot timpul să ajungeți atât înțelept, cât și profund; aveți libertatea să vă alegeți călăuza. | |
| = constatare | Alexandra Alb [11.Jun.04 13:34] |
| Am remarcat că mi-a apărut și primul comentariu. Sper că îl priviți ca fiind unul pertinent. Numai bine și dvs.! | |
| = Rigoare si flexibilitate | Valeriu Perianu [12.Jun.04 11:59] |
| Mersi pentru caracterizare,cum ca nu as fi destul de profund. Referitor la motivatia fiecaruia de a scrie,aceasta nu poate fi contestata.Este clar ca fiecare avem motive suficiente de a ne destainui,dar,atentie,trebuie sa convingem prin emotie estetica.Deci nu este suficient sa ai o traire speciala, s-o pui oricum pe hartie si gata,suntem poeti.Fara transfigurare artistica confesiunea va fi apreciata doar de coafeze si precupete. Oricum, esti dulce in naivitatea ta crezand ca motivatia gestului de a scrie confera automat si valoare lucrarii. | |
| = dulceag... | Alexandra Alb [12.Jun.04 16:25] |
| Ceea ce e insuficient de convingător pentru unul poate fi suficient pentru altul. Ceea ce pentru un individ poate părea sufocant, redundant, pentru altul poate să nu pară specific. Mă repet, eu NU TREBUIE să nimic, nici măcar să-ți fac pe plac. Că alții vor să demonstreze ceva și m-au luat pe mine ca pretext, că alții, în virtutea valului, acționează pervizibil- este problema lor, că eu nu am ajuns la o maturitate poetică- așa o fi, cu-atât mai bine, sunt la vârsta marilor elanuri. Nu vreau să abordăm aici chestiuni legate de axiologie, dar există posibilitatea să-mi facă plăcere o astfel de discuție. Faci discriminări- coafeze, precupețe... dar de ce ele ar aprecia? Unul amuzant, altul dulce... așa se ajunge la sistemul de valori, iar ale noastre, pare-se, nu prea simpatizeză. | |
| = gestul de a scrie | Radu Herinean [03.Sep.04 04:42] |
| deocamdata gestul de a scrie mi se pare suficient. fara sa caut termeni de comparatie, textul de fata este placut. sper sa te regasesc cu acelasi stil. | |