Comentariile membrilor:

 =  "Astazi mai punem un punct doua"
Codrina Verdes
[10.Jun.04 17:45]
Ai reusit sa surprinzi emotii cu imagini anacolute. O dedicatie pe masura filozofului de maine.

+ Virtualitate
Adrian Munteanu
[10.Jun.04 19:12]
Un poem caruia i-am intuit densitatea de notatii autobiografice, filtrate prin trairile autorului de azi. Virtualitatea devine si ea o stare poetica si suna frumos, cu armonia luciditatii.

 =  baftă, Filip!
Alina Manole
[10.Dec.18 14:27]

Dan Tristian are licență zilele acestea, la Filosofie. Sper ca poemul - cu valoare auto/biografică, de altfel - și gândul vostru să-i poarte noroc.

Ținem pumnii, Filip!

Și să ne re/vedem cu bine în 'Anacolut' și, la toamnă, în 'Virtualia'.

 =  ...
Silvia CALOIANU
[10.Jun.04 20:51]
Ceea ce se evidentiaza, atrage atentia :), incita:

"îl termini pe dumnezeu
ai barbă
de mâine ești filosof

zeii cresc
tu mai treci
din când în când cu vaca
pe la poarta
poemelor mele
întorcând privirea
nenumitele sentimente
deasupra nopții

în
duminica sinelui
crucile și ele
sunt virtuale"

 =  "nenumitele sentimente"
Mae Stanescu
[10.Jun.04 22:35]
alma, frumos, frumos...

nu cred ca pot sa spun mai mult.

 =  duminica sinelui si crucile virtuale cele de toate zilele
Florina - Daniela Bordieanu
[11.Jun.04 07:58]
"îl termini pe dumnezeu
ai barbă
de mâine ești filosof"

un zambet cald Alinei pentru versurile acestea si bafta lui Filip sa fie la fel de puternic si pe ultima suta de metri.

cu drag,
Dana

 =  :)
Cristina Trușcă
[11.Jun.04 11:57]
Uite cine se gandeste la Filip...Bafta, filosofule! ;)

 =  Poarta poemului
Valeriu Perianu
[12.Jun.04 19:11]
Alina,am inlaturat acel nefericit"il termini pe dumnezeu" si am pus"il absolvi"precum si chestia cu vaca,unde iti aruncai poemul in aer.In sine, ideea trecerii pe la poarta poemelor este frumoasa,dar as fi preferat sa spui"tu mai treci din cand in cand cu plopii fara sot pe la poarta poemelor mele".Oricum eu ti-am mesterit-o cum am crezut de cuviinta si sper sa fie o varianta agreabila pentru tine.

îți scriu rareori
anacolut
grămezile de timp
se arhiveaza intre noi
tu treci zilnic
statuile primordiale
prin oraș

îl absolvi pe dumnezeu
de mâine ești filosof

între dealuri
gândul meu străin
ierburi înalte
o poză zimțată
de-atâta copilărie

astăzi
mai punem un punct
sau două
buzele se închid
între vieți
cu semne
de punctuație

zeii cresc totusi
si tu mai treci
din când în când
pe la poarta
poemelor mele
întorcând privirea
nenumitelor sentimente
de deasupra nopții

în
duminica Sinelui
crucile si ele
sunt virtuale.






|





 =  >> Aristot
Alina Manole
[12.Jun.04 20:00]

Valeriu, "terminarea lui Dumnezeu" sună mai elegant cum ai spus tu: "absolvirea"; are cam același sens, ai dreptate.

Cât despre "trecerea cu vaca", vezi aici. :))

Deși nu îmi postez textele fără să încerc să le cern de balast, nu m-am gândit la varianta ta, foarte bună:

"buzele se închid
între vieți
cu semne
de punctuație".

Voi reconsidera poemul. Îți mulțumesc pentru grija cu care te-ai aplecat asupra textului.

 =  hai Pandurii
Liviu Nanu
[21.Jan.08 15:55]
Căutam "anacolut" pe internet și am găsit poezia asta. Cred că îți amintești, dacă nu tu, Filip cu siguranță, acum cîțiva ani ne propusesem să scoatem o revistă cu același nume. Un cenaclu de la Craiova așa s-a și intitulat, a fost frumos și gustos, că am mîncat și pița. Au trecut anii și prietenul nostru e profesor de-acum, are și familie (să-i trăiască) și a publicat trei cărți. Și ce e mai important, ține cu Pandurii.

 =  Liviu, multumesc!
Alina Manole
[22.Jan.08 00:03]
Sunt lucruri pe care nu le uitam niciodata.
Multumesc, Liviu.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !