| + blu | Virgil Titarenco [04.Jun.04 05:32] |
| Probabil că repetarea cuvîntului "apa" în versurile 12 și 13 nu e prea inspirată. Textul însă este interesant construit în jurul lui "eu cred". Spațiu, timp, sunet, culoare. Faină idee. "am sa ma trezesc intr-o dimineata blu am sa maninc un mic dejun blu si am sa plec intr-o lume atit de albastra incit pina si trandafirii rosii vor crede" Am mai auzit pe cineva că asocia credinței culoarea albastră de la pixul cu care sublinia texte. | |
| = credința trandafirilor roșii... | Radmila Popovici [04.Jun.04 10:45] |
| Un "cred" are puterea de a preface pietrele de deasupra în BLU.Interesant.Color. | |
| + "timpul e doar o utopie religioasa" | Mae Stanescu [04.Jun.04 18:15] |
| "eu cred ca nu e nici o piatra deasupra mea", si eu cred , atat vreme cat esti viu si se vede:) a crede - un verb invincibil. | |
| = da | Alexandru Despina [05.Jun.04 13:08] |
| da,a crede e un verb invincibil si blu. | |
| + "Eu cred" [...] / eu cred [...] eu cred..."... | Silvia CALOIANU [05.Jun.04 21:09] |
| Si totusi, "eu cred" ca tu esti POETUL, cuvintele caruia au puterea de a schimba lumea! Starile, emotiile, ideile tale se impun, inculcate fiind cu usurinta unei predici si, anume - tinuta de catre unul dintre cei mai cu har preoti... Parca te aud...aud cat de calm, pronuntat, convingator spui "Eu cred..." Imi imaginez, pentru ca am vocea ta, inregistrata pentru intrunirea poezistilor la Chisinau si... as dori sa am, si pentru simpozionul din aceasta vara (inca nu am precozat data), o inregistrare noua, printre care sa te auzim, aici, cum reciti si aceasta poezie... "Albastrul" tau e cel de pe fresce...dincolo de spatiu si de timp...unde spiritele zboara, usurate de trup, usurate, cel putin, de ranile pamantesti...Oare? (Gandul ma opreste si la sugestia spatiuli virtual de comunicare, de ex., pe YM, avem litere albastre, nu?) Stiai sau...e o interesanta incidenta, o lucrare a subconstientului cuvantul "alb" langa "pernele de gasca"? Ma impresioneaza in general plasticitatea semantica, faptul ca si textul acesta, ca si celelalte ale tale, se supune mai multor interpretari poetice si aici, remarc in acest sens expresia optimista, avand la baza o realitate palpabila "ma trezesc" (!!!) ("neeuclidian si spun ca / eu cred"), succedand - nici mai mult, nici mai putin! - enuntul pesimist, cu referinta la o alta viata, eventual, la "viata de dincolo, de apoi": "Eu cred / ca undeva exista o lume in care te tin de mina"...Posibil, nu ai gandit contradictoriu, pur si simplu, poezia...sugestiva fiind...multe ar fi de spus si, cred ca se vor spune! Tu scrie! Te citesc, te citesc... Revelator... | |
| + dedicatie | Marina Nicolaev [07.Jun.04 14:34] |
| MÃRTURISIRE Motto: Eu cred ca undeva există o lume în care te țin de mână. Radu Tudor Ciornei lumea despre care-mi scrii ideograme vechi pe podul palmei începe la marginea ta excrescență atemporală de unde se-adapă colonii albastre de fluturi. ...încă mai păstrez în album cuvintele cu iz de lună ce au conturul insulelor din care viscolesc până la refuz, sintagme. | |
| + dedicatie | Marina Nicolaev [07.Jun.04 14:34] |
| MÃRTURISIRE Motto: Eu cred ca undeva există o lume în care te țin de mână. Radu Tudor Ciornei lumea despre care-mi scrii ideograme vechi pe podul palmei începe la marginea ta excrescență atemporală de unde se-adapă colonii albastre de fluturi. ...încă mai păstrez în album cuvintele cu iz de lună ce au conturul insulelor din care viscolesc până la refuz, sintagme. | |